Astronomii au confirmat existenţa planetelor cu o densitate asemănătoare vatei de zahăr

Universul este un loc foarte mare, ceea ce înseamnă că undeva, cândva fenomene şi obiecte pe care oamenii de ştiinţă le-ar considera imposibile sau improbabile pot apărea. Un studiu recent a demonstrat că unele exoplanete care au o masă redusă şi un volum foarte mare pot exista, notează Science Alert.

Aceste planete, pe care astronomii le-au comparat cu vata de zahăr, pot avea un volum comparabil cu Jupiter, dar doar 1% din masa acestuia, densitatea acestora fiind de aproximativ 0,1 grame pe centimetru cubic.

„Ne oferă o oportunitate de a studia lumi care sunt foarte diferite de ale noastre, dar care ne ajută să plasăm planetele din sistemul nostru solar într-un context mai larg”, explică Zachory Berta-Thompson, expert în exoplanete al Universităţii Colorado, Statele Unite ale Americii.

Credit foto: NASA/ ESA/ STScI

În cadrul acestui studiu au fost descoperite doar trei dintre aceste planete „pufoase”, acestea orbitând în jurul stelei Kepler 51. Acestea au fost descoperite pentru prima dată de către Telescopul Hubble în anul 2012, cu ajutorul metodei tranzitului, ceea ce le-a permis oamenilor de ştiinţă să obţină o serie de informaţii legate de compoziţia atmosferelor. Totuşi, datele rezultate din analiza datelor lungimilor de lumină a dus la o serie de date care nu se potriveau. Analizele suplimentare au dovedit că respectivele lungimi de undă proveneau de la o atmosferă plină de hidrogen, heliu şi  metan, acesta din urmă fiind o piedică în observaţiilor iniţiale datorită capacităţii de a reflecta lumina ultravioletă.

Astronomii au stabilit faptul că atmosfera acestei planete se dezintegrează într-un ritm foarte rapid în spaţiu. De asemenea, oamenii de ştiinţă sunt de părere că această stare „pufoasă” reprezintă o etapă intermediară în evoluţia acestor trei planete. Cel mai probabil, peste mlioane de ani, aceste planete vor intra în clasa planetelor mini-Neptun, cel mai răspândit tip de planetă din galaxia noastră.

Studiul a fost publicat pe serverul arXiv şi urmează să fie publicat în The Astronomical Journal.

Citeşte şi: