Telescopul CHEOPS, prima misiune ESA dedicată studiului exoplanetelor, a fost lansat
Lansarea misiunii CHEOPS (CHaracterising ExOPlanet Satellite), dedicată studiului planetelor din afara Sistemului nostru Solar, a avut loc la ora 8.54 GMT. Telescopul va observa sistemele solare despre care deja se ştie că găzduiesc exoplanete, măsurând schimbările minuscule de luminozitate cauzate de tranzitul planetei pe discul stelei, potrivit rosa.ro.
După lansare, telescopul spaţial CHEOPS s-a plasat în postul său de observaţie, la 710 kilometri altitudine.
„Este un moment excepţional pentru istoria spaţială europeană şi istoria exoplanetelo”, a declarat Didier Queloz, laureatul premiului Nobel pentru fizică pentru 2019.
„Misiunea CHEOPS reprezintă o etapă necesară pentru o mai bună înţelegere a astrofizicii tuturor planetelor străine descoperite de noi şi care nu au un echivalent în Sistemul Solar”, a explicat acesta, potrivit Mediafax.
Peste 4.000 de exoplanete – orbitând altă stea decât Soarele – au fost detectate de când Queloz şi colegul său Michel Mayor au găsit-o pe prima, 51 Pegasi b, în urmă cu aproape 25 de ani, descoperire care le-a adus premiul Nobel.
În prezent, se estimează că există în galaxie cel puţin acelaşi număr de planete ca al stelelor, aproape 100 de miliarde.
Potrivit Agenţiei Spaţiale Române (rosa.ro), misiunea va viza stele care găzduiesc planete a căror dimensiune se află într-un interval de la mărimea Pământului până la cea a lui Neptun, oferind măsurători precise ale dimensiunilor acestor corpuri cereşti. Aceste măsurători, alături de informaţii din surse terţe despre masa planetei vor permite cercetătorilor să determine densitatea planetelor, cu o primă caracterizare a acestor lumi extrasolare. Densitatea unei planete oferă indicii importante despre compoziţia şi structura sa, relevând, de exemplu, dacă este predominant stâncoasă sau gazoasă, sau poate adăposteşte oceane semnificative ca mărime.
Spre deosebire de sateliţi precedenţi pentru exoplanete, CHEOPS nu este o „maşină de descoperit planete”, ci reprezintă mai degrabă o misiune de continuare a unor observaţii precedente, concentrându-se pe stele individuale care au cu siguranţă una sau mai multe planete. Satelitul va măsura schimbările minuscule de luminozitate ale acestora din timpul tranzitului planetei pe discul stelei – o procedură cunoscută sub numele de „metoda tranzitului”.