Cercetătorii au testat un nou medicament pe 150 de pacienţi afectaţi de leucemie şi afirmă că rezultatele studiului indică faptul că substanţele sunt tolerate mai bine decât în cazul tratamentelor actuale. Medicamentele existente atacă celulele sănătoase, în timp ce noul tratament ar viza cu mai mare acurateţe numai celulele afectate de boală.
Este pentru prima dată când medicamentul numit Asciminib este testat pe pacienţi umani.
Medicamentele pentru leucemia mieloidă cronică sunt asociate în prezent cu vărsături, diaree şi dureri musculare şi, după un timp, nici nu îşi mai fac efectul, potrivit Mediafax.
Cercetătorii spun că ar fi vorba despre o ”revelaţie” în tratarea leucemiei mieloide cronice (LMC), care afectează mai ales persoanele care au depăşit vârsta de 60 de ani.
Asciminib încetineşte cancerul de sânge prin blocarea enzimelor care sunt considerate responsabile de dezvoltarea cancerului, numite kinaze, făcând parte dintr-o clasă de medicamente cunoscute sub numele de inhibitori ai kinazei.
Medicii din întreaga lume au fost entuziasmaţi şi în anii ’90 de crearea primului inhibitor al tirozin kinazei (TKI), imatinib.
Co-autor al studiului, profesorul Tim Hughes, de la Institutul de Cercetări Medicale şi Sănătate din Australia de Sud, afirmă că medicamentul a schimbat viaţa pacienţilor afectaţi de boală.
Până la 95% dintre pacienţii cu trataţi cu TKI pot suferi reacţii adverse de la medicamentele lor pentru cancer, deşi experienţele variază de la pacient la pacient.
Efectele secundare pot fi severe şi includ condiţii care pot pune viaţa în pericol, cum ar fi insuficienţa cardiacă şi crize hepatice.
Profesorul Hughes a afirmat dacă noul medicament este dezvoltat cu succes şi pus în circulaţie, acesta ar fi cea mai mare descoperire din ultimii 30 de ani în tratamentul leucemiei.
Alasdair Rankin, directorul cercetării pentru fundaţia umanitară Bloodwise, a declarat că ar fi „uimitor” şi „salvator” pentru unii pacienţi să poată avea o opţiune suplimentară.
”Este îngrijorător că multe persoane rămân fără opţiuni”, a arătat savantul.
„Un tratament ca acesta pare să fi fost eficient. Este un proces care se află la început, astfel încât abia se stabileşte dacă este toxic sau nu”.