NASA a observat orbitele ciudate pe care le au două luni ale lui Neptun

Astronomii NASA au observat că doi dintre sateliţii planetei Neptun prezintă orbite neobişnuite. Mai exact, lunile Naiad şi Thalassa se află într-un „dans al evitării”; interacţiunea celor două fiind unică până în prezent, notează Science Alert.

Observaţiile astronomilor, realizate folosind informaţii din misunile Voyager şi Telescopul Hubble, arată că cele două luni au un diametru de aproximativ 100 de kilometri şi că orbitele acestora sunt despărţite de doar 1.850 de kilometri. Naiad realizaează o orbită completă în jurul lui Neptun în şapte ore, iar Thalassa are nevoie de şapte ore şi jumătate.

„Ne referim la acest tip de repetare ca o rezonanţă”, spune fizicianul Marina Brozovic, de la JPL / NASA. „Există multe tipuri diferite de orbite pe care planetele, lunile şi asteroizii le pot avea, dar acesta nu a mai fost văzut până acum”.

Observaţiile astronomilor arată că un observator de pe Thalassa ar vedea Naiad trecând pe dedesubtul şi pe deasupra lunii într-un tipar care se repetă la fiecare patru rotaţii. Cercetătorii sunt de părere că aceste orbite neobişnuite păstrează într-un echilibru relativ cele două luni.

Originea acestui „dans al evitării” ar putea să se afle chiar în modul în care s-au format sateliţii planetei Nepun. După cum explică oamenii de ştiinţă, planeta are, în prezent, 14 sateliţi confirmaţi, dintre care şapte, între care se află Naiad şi Thalassa, fac parte din sistemul de luni interioare. Studiile au sugerat că acest sistem de sateliţi s-a format din acelaşi material precum luna gigantică Triton.

Astronomii au reuşit în cadrul acestui studiu să înceapă eforturile de determinare a compoziţiei sateliţilor lui Neptun, primele date sugerând că aceştia ar putea avea o compoziţie asemănătoare planetei pe care o gravitează.

„Naiad şi Thalassa au fost probabil blocate împreună în această configuraţie de foarte mult timp, deoarece le face orbitele mai stabile. Ei menţin liniştea prin a nu se apropia niciodată prea mult”, explică astronomul Mark Showalter de la SETI.

Studiul a fost publicat în jurnalul Icarus.

Citeşte şi: