Inginerii MIT au demonstrat că podul proiectat de către Leonardo da Vinci pentru sultanul Baiazid al II-lea ar fi rezistat

Geniul lui Leonardo da Vinci reuşeşte să uimescă şi la cinci secole după ce a a murit. Proiectele acestuia i-au uimit pe contemporani şi continuă să ne uimească şi pe noi. Unul dintre aceste proiecte este cel al unui pod pe care da Vinci l-a creat pentru sultanul Baiazid al II-lea. În raport cu tehnicile şi stilurile de construcţie ale perioadei, podul respectiv, dacă era construit, putea fi cel mai mare pod din lume. Inginerii de la Institutul Tehnologic din Massachusetts au reuşit să creeze o versiune la scară a proiectului, notează Science Alert.

În anul 1502, Leonardo da Vinci a proiectat pentru sultanul Baiazid al II-lea un pod care să lege Istanbulul de oraşul vecin, Galata. Din diferite considerente, proiectul nu a mai fost folosit. După mai bine de 500 de ani, o echipă de ingineri de la MIT a creat un model la scală al podului imaginat de maestrul renascentist. „Este extrem de ambiţios”, a explicat inginerul Karly Bast. „Este de zece ori mai mare faţă de orice alt pod obişnuit din acea perioadă”, a mai adăugat acesta.

• Teoria atașamentului: De ce modul în care am fost iubiți în copilărie ne decide relațiile din…
• Obiceiuri financiare sănătoase: Cum învingem inflația?

Inginerii au folosit imprimante tridimensionale pentru a crea cele 126 de piese necesare construirii unui model la scara de 1:500 pentru a fi testat, măsurând 81 de centimetri în lungime; un calcul simplu ne arată că în realitate ar fi ajuns la 405 metri. Folosind informaţii despre tehnicile de construcţie şi materialele folosite în perioada respectivă, cercetătorii au ajuns la concluzia că dacă proiectul lui da Vinci ar fi devenit realitate ar fi rezistat.

Credit foto: Karly Bast şi Michelle Xie

În mod obişnuit, artizanii vremii ar fi propus pentru un pod atât de lung folosirea arcadelor semicirculare, acestea însă ar fi implicat folosirea mai multor piloni de susţinere. Geniul lui da Vinci se face cunoscut prin ignorarea acestor convenţii, el a propus construirea unui arc care să atingă cele două maluri care trebuiau să fie unite. În plus, după cum au observat inginerii, da Vinci a folosit fizica în avantajul său, proiectul folosindu-se de compresia părţilor pentru a le ţine împreună, fără a mai fi nevoie de ciment sau alte materiale.

Modelul la scară creat de către echipa de la MIT a pornit de la o schiţă dintr-un manuscris, iar inginerii nu exclud posibilitatea ca proiectul să fie produsul unei munci de doar câteva minute. „Această schiţă a fost doar manuală, ceva ce a făcut în 50 de secunde sau este ceva la care a lucrat într-adevăr şi s-a gândit profund?”, a declarat Bast.

Citeşte şi:

Maşinile de război ale lui Leonardo Da Vinci care erau cu mult înaintea timpului său. Geniul italian şi-a sabotat probabil propriile invenţii pentru a nu fi folosite în război