Astronomii au putut vedea modul în care o stea, aflată la 375 ani-lumină, a fost atrasă de către atracţia gravitaţională a unei găuri negre. Folosind Transiting Exoplanet Survey Satellite (TESS), oamenii de ştiinţă au reuşit să creeze o cronologie a evenimentelor, notează Reuters.
Steaua care a căzut pradă atracţiei gravitaţională exercitată de către gaura neagră avea dimensiuni asemănătoare Soarelui nostru. Conform oamenilor de ştiinţă care au analizat datele oferite de către TESS, atunci când steaua a ajuns în proximitatea găurii negre, atracţia gravitaţională a celei din urmă a început să atragă spre sine atmosfera soarelui. Astrofizicienii au explicat faptul că în timp ce o parte a materialului care compunea steaua a fost aruncat în spaţiu, mare parte a fost înghiţit de către discul de acreţie şi va ajunge eventual în interiorul găurii negre.
Credit foto: Robin Dienel, Carnegie Institution for Science
„A fost o combinaţie de competenţă şi de noroc şi uneori asta e tot ce ai avea nevoie să duci ştiinţa înainte”, a declarat astronomul Thomas Holien, cercetător al Carnegie Institution for Science şi autor al studiului în care evenimentul este descris.
Astronomii au putut observa o scădere a temperaturii şi luminozităţii stelei studiate. Astfel de observaţii asupra acestor oscilaţii ale luminii îi pot ajuta pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă mai bine comportamentul găurilor negre.
Studiul citat a fost publicat în Astrophysical Journal.
Citeşte şi:
Ipoteză: găurile negre supermasive sunt stelele întunecate care au intrat în colaps
Câteva milioane de găuri negre care se mişcă la viteze mari ar putea exista în Calea Lactee
O gaură neagră care se învârte aruncă nori de plasmă în spaţiu, cu o viteză mare