În anul 1951, în partea de nord-est a oraşului australian Wedderburn, un oraş minier produs al goanei după aur, a fost descoperit un meteorit de 210 grame care a reprezentat un mister pentru oamenii de ştiinţă. Într-un nou studiu, condus de către Chi Ma, expert în mineralogie de la Caltech, a ajuns la concluzia că acest meteorit prezintă urmele unui nou mineral, notează Science Alert.
Acest nou mineral este numit edescotit, „edscottite”, şi este o formă minerală rară de fier-carbid, care nu a mai fost identificată anterior.
De la descoperirea asteroidului, diferitele studii efectuate pentru stabilirea orginii şi a compoziţiei, din acesta a mai rămas aproximativ o treime. Acest fragment se află în prezent în colecţia geologică a Muzeulu Victoria din Australia. Aceste studii care au fost efectuate asupra mostrelor desprinse de asteoridul iniţial au identificat urme de aur, fier, precum şi urme de minerale extrem de rare: kamacit, schreibersit, taenit şi troilit.
Edescotitul descoperit în acest studiu recent poartă numele expertului în meteoriţi Edward Scott, de la Universitatea Hawaii. Un aspect important pe care oamenii de ştiinţă ţin să îl precizeze în legătură cu acest nou mineral este structura atomică distinctă a acestuia care s-a format în mod natural. O versiune produsă în condiţii de laborator a fost găsită în urmă cu câteva decade şi apare în timpul topirii fierului.
Datorită lui Chi Ma, de la Caltech, şi a lui Alan Rubin, de la Universitatea California, edescotitul a fost recunoscut în mod formal ca mineral de către Ascociaţia Internaţională de Mineralogie.
Geoffrey Bonning, un expert în ştiinţe planetare al Universităţii Naţionale din Australia, care nu a fost implicat în studiul citat, este de părere că acesta s-a format în miezul încins al unei planete antice. Această planetă a suferit un accident cosmic, coliziunea cu o altă planetă, cu un satelit sau poate cu un asteorid masiv, care a distrus-o şi a trimis fragmentele acesteia în spaţiu. După milioane de ani, meteoritul a ajuns în apropierea Pământului şi s-a părbuşit pe suprafaţa acestuia.
Studiul dr. Chi Ma a fost publicat în American Mineralogist.
Citeşte şi: