Jurnaliştii din domeniul ştiinţei primesc în general două păreri contradictorii în ceea ce priveşte creşterea pericolului generat de rezistenţa microbilor la antibiotice.
Pe de-o parte, există avertismente privind un viitor dezastru al antibioticelor, având în vedere că germenii şi microbii dezvoltă o rezistenţă la medicamentele actuale, în timp ce problemele economice împiedică dezvoltarea unor antibiotice noi.
Pe de altă parte, studiile publicate de universităţi şi companii din domeniul biotehnologiei din lume descriu progrese semnificative în cercetare.
Însă, aceste două impresii contradictorii nu sunt, de fapt, contradictorii. Răspândirea super-bacteriilor rezistente la majoritatea medicamentelor determină activitatea de cercetare, susţinută de guverne, instituţii caritabile şi financiare.
Fondatorul principal este Carb-X, o organizaţie non-profit globală a Universităţii din Boston. ONG-ul a investit peste 500 de milioane de dolari în perioada 2016-2021, pentru a avansa anumite proiecte în fazele incipiente ale studiilor clinice. Portofoliul Carb-X cuprinde 29 de proiecte din cnci ţări, cu scopul de „a accelera dezvoltare a medicamentelor pentru a combate super-microbii”, conform lui Kevin Outterson, directorul executiv a Carb-X.
Problema este că industria farmaceutică beneficiază de puţine stimulente financiare pentru a transpune proiectele în etapa studiilor clinice, care devin mult prea costisitoare pentru companiile mici.
Acest eşec al pieţei are mai multe cauze, printre care preţul foarte mic al antibioticelor existente, faptul că acestea sunt luate doar pentru o perioadă scurtă de timp şi păstrarea antibioticelor eficiente doar pentru cazuri extreme, din cauza fricii de supradoză.
Problema a fost cercetată de mai multe autorităţi competente, printre care reprezentanţi ai Guvernului britanic, care consideră că evoluţia industriei farmaceutice ar trebui susţinută mai mult din bani publici. Anul acesta, guvernul britanic a anunţat că Serviciul Naţional de Sănătate va testa „un model stil-subscripţie”, care plăteşte companiile farmaceutice înainte, pentru acces la antibiotice, bazat pe gradul acestora de utilizabilitate.
Acest lucru ar urma să garanteze un venit de pe urma antibioticelor dezvoltate cu succes, chiar dacă este ţinut în rezervă. Deşi detaliile acestei scheme-pilot sunt neclare, persoanele implicate în industria farmaceutică au apreciat iniţiativa.
„Noi, cei din Marea Britanie, ar trebui să fim mândri că am făcut primul pas, dar pentru fixarea problemelor de piaţă este nevoie de o acţiune globală”, a declarat Mike Ferguson, profesor de medicină la Universitatea din Dundee.
Investitorii în companiile biotehnologice au pierdut în ultima perioadă foarte mulţi bani- una dintre ele, Achaogen, a intrat recent în faliment- dar instituţiile financiare rămân optimiste. Una dintre aceste instituţii este Novo Holdings, din Danemarca, care a investit anul trecut 165 de milioane de dolari în 20 de start-upuri din domeniul farmaceutic din Europa şi America de Nord.
Aleks Engel, directorul companiei, a oferit mai multe motive pentru poziţia optimistă pe care o păstrează.
„Propunerile pe care le primim sunt mult mai inovatoare decât produsele care ne-au dezamăgit în ultimul timp. În momentul în care ajung pe piaţă, nevoia va fi mult mai mare decât este în prezent. În acelaşi timp, sunt încurajat de mişcarea politicilor publice pentru a corecta eşecul de piaţă. Suntem concentraţi pe a face bani cu ajutorul acestei instituţii, deoarece dacă nu o facem, se va întări ideea că nu poţi face bani din investiţiile în companii farmaceutice”, a declarat Engel.
Glyn Edwards, directorul executiv al Summit Therapeutics, o companie britanică de antibiotice, împărtăşeşte viziunea.
„Ultimele patru din cinci antibiotice lansate de companiile biotehnologice au înregistrat vânzări slabe, dar cred că erau slabe în sine. Mă îndoiesc că va găsi cineva un nou antibiotic cu spectru larg. Spectrul restrâns, combinat cu noua diagnosticare tehnologică, este cea mai bună variantă”, a declarat Edwards.
Pentru Glyn Edwards, viitorul este reprezentat de antibioticele care ucid un patogen specific, fără a răni alte bacterii.
„Nu vom avea o apocalipsă a antibioticelor”, a concluzionat Edwards.