O serie de markeri neuronali ar putea oferi informaţii despre riscul de psihoze

O echipă de cercetători de la Universitatea Missouri a derulat un studiu în urma căruia au identificat o serie de markeri neuronali care pot fi folosiţi în identificarea pshihozelor şi în stabilirea eficacităţii tratamentelor dedicate acestor condiţii medicale, notează Medicalxpress.

„Tulburările psihotice, precum schizofrenia, se întind de-a lungul vieţii şi ridică o mulţime de probleme pentru suferinzi”, explică John Kerns, profesor de Psihologie al Colegiului de Arte şi Ştiinţe din cadrul Universităţii Missouri. „Aceste tulburări se traduc prin costuri medicale şi sociale chiar mai mari faţă de cele produse de cancer. Scopul cercetării noastre este de a înţelege natura acestor tulburări psihotice pentru a preveni anii de suferinţă”, a mai adăugat acesta.

Cercetătorii au ajuns la concluzia că tulburările psihotice sunt corelate cu niveluri crescute ale dopaminei, un neurotransmiţător produs în zona creierului, numită striatum. Această zonă este implicată în procesului de învăţare şi coordonare a acţiunilor unei persoane pornind de la experienţele anterioare. Plecând de la această constatare, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că episoadele şi tulburările psihotice trebuie să implice, într-o formă sau alta, un răspuns defectuos al proceselor de cogniţie. 

Din păcate, testele prin care se poate stabili nivelul de dopamină din creierul unei persoane tinde să fie destul de scump, invaziv, deci imposibil de folosit în practica clinică. În cadrul acestui studiu, oamenii de ştiinţă au folosit rezonanţa magnetică pentru a studia regiunea din creier unde este produsă dopamina şi au identificat o serie de indicatori care pot sugera prosibile tulburări psihotice.

„Aceste tipuri de tulburări sunt evidente atunci când pacienţii sunt puşi să înveţe din feedback-urile pozitive sau negative”, explică dr. Kern. „De exemplu, am aflat că riscul dezvoltării unor tulburări psihotice implică creşterea activităţii în striatum, în cazul feedback-ului pozitiv, şi scade în cazul feedback-ului negativ”, a mai adăugat acesta.

Studiul a fost publicat în jurnalul Neuropsychopharmacology.

Citeşte şi: