Unul dintre cele mai importante momente ale secolului trecut a fost misunea Apollo 11. Ea a marcat prima aselenizare şi, în acele momente, părea că va marca începutul unei ere a explorării spaţiale. Din păcate, acea eră a întârziat, dar, după cum pare NASA prin misunile sale, pare să se afle în fruntea eforturilor de depăşire a acestei „frontiere finale”. Science Alert a compilat o listă cu 13 misuni pe care agenţia spaţială nord americană le desfăşoară sau pe care le va desfăşura în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat. Scopurile fiecărei msiuni vor fi diverse: de la cartografierea energiei şi materiei întunecate până la căutarea formelor de viaţă extraterestre pe Titan şi Europa, doi dintre sateliţii planetei Jupiter.
Această probă spaţială a fost lansată în data de 12 august 2018 şi oamenii de ştiinţă care au construit-o se mândresc cu faptul că aceasta reprezintă obiectul de natură umană care s-a apropiat cel mai mult de Soare.
Scopul acestei msiuni este de a identifca forţele din spate vânturilor solare, o reuşită la acest capitol ar putea să ajute la identificarea unor modalităţi prin care tehnologia noastră ar putea fi protejată de către particulele solare. Cercetătorii au explicat că sonda Parker se deplasează prin spaţiu cu o viteză de 343.000 km/h, o a treia apropiere de Soare fiind iminentă.
Această misiune a fost lansată în data de 19 ianuarie 2006 şi la începutul acestui an, mai exact pe 1 ianuarie 2019, a reuşit să treacă de Ultima Thule, unul din obiectele din Centura Kuiper.
New Horizons a fost lansată în spaţiu pentru a studia Pluto, de care a trecut în 2015, Charon – satelitul acestei planete, precum şi unele obiecte din Centura Kuiper, din care face parte şi Ultima Thule. Centura Kuiper este formată din materialele primordiale din care s-a format sistemul nostru solar, extinzându-se de la orbita planetei Neptun pănă la marginile sistemului solar. Oamenii de ştiinţă estimează că se află la o distanţă între 30 şi 50 de Unităţi Astronomice.
Acest rover a fost proiectat pentru a rezista condiţiilor planetei Marte şi pentru a detecta cutremurele care au loc pe acestă planetă. Datele culese de către roverul InSight i-au ajutat pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă mai bine structura geologică a acestei planete.
În prezent, oamenii de ştiinţă de la Laboratorul de Propulsie prin Jet lucrează la un rover pentru a detecta urmele de viaţă microbiană antică de pe suprafaţa planetei Marte. De asemenea, cercetătorii au în plan să echipeze acest rover cu instrumentele necesare pentru colectarea şi stocarea mostrelor de rocă.
Un scop secundar al acestei msiuni va fi testarea unor tehnologii care vor fi folosite pentru trimiterea unor echipje umane sau chiar a unor colonişti pe Marte. Oficialii NASA au alocat un buget de 2,1 miliarde de dolari pentru ca acest rover să fie construit şi să fie lansat în anul 2020.
Una dintre misunile care încă nu au primit un nume oficial din partea NASA este gândită să preia mostrele colectate de către misunea care va fi lansată în anul 2020 şi să le aducă pe Pământ.
Unul dintre scopurile asumate ale agenţiei spaţiale nord americane este acela de a trimite o misiune cu echipaj uman pe Marte, dar un pas intermediar este reprezentat de către stabilirea unei baze selenare permanente.
Detaliile oferite publicului despre acesta bază selenară includ construirea unei baze care să orbiteze Lună şi care să includă un sistem de aselenizare reutilizabil. Aceaastă bază va permite studierea în detaliu a Lunii şi chiar exploatarea unor resurse care ar putea fi folosită pentru explorări spaţiale viitoare.
Această misune reprezintă unul dintre ţintele principale pe care creşterea finanţării NASA o urmăreşte. Conform oficialilor americani, agenţia spaţială speră să trimită în decursul anului 2030 un echipaj uman către Marte.
Oamenii de ştiinţă care lucrează la acest proiect sunt de părere că succesul acestei misiuni este legat de capacitatea de a folosi materialele pe care astronauţii le găsesc pe Lună şi pe Marte.
NASA deja a început să facă eforturi concrete pentru a asigura siguranţa astroanuţilor, roverul care va fi lansat în 2020 va avea la bordul său materialele care vor fi folosite pentru a crea costumele spaţiale pentru a vedea dacă acestea rezistă în condiţiile atmosferei de pe Marte. De asemenea, a fost declanşată şi o competiţie pentru crearea unor habitate folosind materialele de la suprafaţa planetei Marte.
„Roiul” de asteroizi care se află în jurul planetei Jupiter a captat atenţia cercetătorilor de la NASA, aceştia plănuiesc să trimită o misune care va fi lansată în anul 2021 pentru a studia şase dintre obectele acestui roi. Din cauza distanţei mari, cel puţin pentru capacităţile noastre tehnologice, sonda Lucy va ajunge în apropierea planetei Jupiter în anul 2027.
„Ştim foarte puţine despre aceste obiecte”, a explicat Jim Green, directorul programului de ştiinţe planetare al NASA. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că aceste obiecte din jurul lui Jupiter sunt la fel de vechi precum Soarele nostru, putând servi drept fosile ale formării sistemului nostru solar.
În anul 1610, Galileo Galilei a reuşit prin telescopul său construit de către el însuşi să identifice patru dintre sateliţii planetei Jupier. În onoare sa, NASA plănuieşte să trimită o misune care să îi poarte numele pentru a studia oceanele care se află sub suprafaţa îngheţată a satelitului Europa.
Oamenii de ştiinţă plănuiesc să trimită Europa Cliper, o navetă care va survola de 45 de ori suprafaţa Europei, ajungând la o înălţime de aproximativ 26 de kilometri. Cliper va anliza vaporii pe care oceanul de pe Europa îi emite pentru a studia dacă există viaţă în apa acestuia. De asemenea, cu ajutorul unui radar va măsura grosimea calotei glaciare.
Pe termen mediu, mai exact în 2026, NASA plănuieşte să lanseze Dragonfly, un elicopter alimentat de către energia nucleară care va fi trimis pe suprafaţă lui Titan, cel mai mare satelit al planetei Saturn.
Informaţiile pe care oameni de ştiinţă le au despre acest satelit arată că acesta găzduieşte cantităţi mari de gheaţă, lacuri din metan lichid, precum şi o multitudine de compuşi organici. Cercetătorii au teoretizat că la 100 de kilometri de la suprafaţă s-ar afla rezervoare de apă lichidă, ceea ce ar face din Titan un candidat de luat în calcul pentru căutarea vieţii extraterestre.
Din cauza distanţei extrem de mari dintre Soare şi Titan, satelitul primeşte doar 1% din lumina de care are parte planeta noastră. Soluţia indentificată de către cercetători presupune folosirea căldurii de emise de către reacţiile nucleare din atomii de poloniu.
Cele două agenţii spaţiale, cea nord americană şi cea europeană, colaborează pentru a construi şi trimite un telescop care să cartografieze materia şi energia întunecată care compun Universul Nostru.
Telescopul James Webb este gândit să înlocuiască actualul telescop Hubble. Oamenii de ştiinţă care construiesc acest nou telescop speră ca acesta să permită identificarea unor noi exoplanete care ar putea să găzduiască viaţa. De asemenea, lentilele acestui telescop vor fi folosite pentru a căuta unele dintre cele mai vechi lumini din Univers, care să ofere informaţii despre primele miliarde de ani de la formarea Universului.
Acest proiect este programat pentru lansarea în decursul anului 2020. Informaţiile făcute publice de către cei care lucrează la acest proiect au explicat faptul că acesta va fi folosit pentru testarea teoriei generale a relativităţii, precum şi identificarea energiei întunecată. De asemenea, de-a lungul celor cinci ani în care se va afla în uz, va studia şi analiza lumina care provine de la un miliard de galaxii.
Citeşte şi:
Buget de 21 miliarde dolari pentru NASA. ”După ce ajungem pe Lună, rămânem”
Combustibilul ”verde” al NASA a trecut de primul test de siguranţă
Ultimatum pentru NASA: Urgentaţi ajungerea oamenilor pe Lună, altfel schimbăm organizaţia
NASA a primit finanţare pentru a dezvolta rachete cu propulsie nucleară