Marte a fost o lume care găzduia apă, noi dovezi descoperite în craterul unui asteroid antic
Posibilitatea existenţei apei lichide pe planeta Marte se dovedeşte a fi foarte importantă pentru eforturile umane de explorare şi colonizare a acestei planete, dar, de asemenea, se dovedeşte importantă pentru înţelegerea modului în care s-a format şi a evoluat sistemul nostru solar.
Francois Costard, de la de la Centrul Naţional francez pentru Studii Ştiinţifice, a fost unul dintre oamenii de ştiinţă care a teoretizat că craterul Lomonosov a reprezentat punctul de impact al unui asteroid gigant. Deşi pentru perioada în care este plasat respectivul impact, în urmă cu 3 miliarde de ani, un astfel de impact nu reprezintă un eveniment neobişnuit pentru sistemul nostru solar, ce atrage atenţai asupra acestui eveniment sunt urmările acestuia, notează Astronomy.
Acest impact asupra planetei Marte a lăsat în urmă un crater cu un diametru de aproximativ 120 de kilometri şi a modificat radical geografia zonei, oferindu-i un aspect particular, zona fiind numită de astronomi „Thumbprint Terrain”, având tipare asemănătoare unei amprente umane.
Francois Costard a teoretizat că aceste tipare au fost produse de către un tsunami a cărui mărime poate fi comparată cu cea a unui zgârie-nori. Oamenii de ştiinţă au stabilit că, în urmă cu 3,7 miliarde de ani, Marte a început să îşi piardă oceanele planetare şi asta se datorează răcirii nucleului planetar care a dus la dezintegrarea câmpului magnetic. Această schimbare dramatică a condiţiilor de pe Marte a permis radiaţiilor solare să rarefieze atmosfera planetei, fapt care a dus la evaporarea apei.
Pe baza noilor dovezi, oamenii de ştiinţă teoretizează că, în ciuda dezintegrării câmpului magnetic şi a pierderii atmosferei, Marte a continuat să păstreze o cantitate de apă importantă pe suprafaţa sa, craterul Lomonosov fiind unul dintre indiciile care conduc spre această concuzie.
Cercetătorii îşi continuă studiile legate de trecutul planetei Marte, pentru a afla în ce condiţii această planetă şi-a pierdut câmpul magnetic şi, mai important, cum a reuşit ca pentru aproape un miliard de ani să păstreze apă la suprafaţa sa în absenţa acestuia.
Studiul dr. Francois Costard a fost publicat în Journal of Geophysical Research Planets.
Citeşte şi: