Constanta lui Hubble nu e aşa constantă

În urmă cu un secol, astronomul Edwin Hubble formula constanta care îi poartă numele şi care poate fi folosită pentru a măsura expansiunea Universului. Aceasta se calculează analizând lumina provenită de la un obiect cosmic îndepărtat. Totuşi, pornind de la formula lui Hubble, unii oameni de ştiinţă vor mereu să calculeze această constantă, doar că, în funcţie de metodologia folosită, aceştia ajung la rezultate diferite, notează Futurism.

Într-o situaţie asemănătoare se află şi Wendy Freedman, astronom de la Universitatea Chicago, care a vut să medieze disputa ştiinţifică dintre doi colegi din domeniu, fiecare obţinând rezultate diferite atunci când calcula constanta lui Hubble. 

• Astrofizicienii au fotografiat pentru prima dată zeci de exocomete din jurul stelelor
• Brațul uman continuă să dezvolte o arteră în plus. Iată la ce ne-ar putea folosi

Ce înseamnă asta? Dr. Wendy Freedman are mai multe teorii legate de aceste discrepanţe, ea explicând: „În mod natural, trebuie să ne punem întrebarea dacă aceste diferenţe provin dintr-un aspect pe care astronomii nu l-au identificat până acum sau dacă modelul cosmologic pe care îl folosim pentru a descrie Universul este greşit”.

În urma unei măsurători proprii, în care a măsurat luminozitatea unei stele gigante roşii aflată într-o galaxie distantă, dr. Freedman a aflat că viteza de expansiune a Universului este 69,8 kilometri/secundă per megaparsec.

„Constanta Hubble este un parametru cosmic care stabileşte mărimea şi vârsta Universului şi reprezintă una dintre modalităţile directe de stabilire a modului în care acesta evoluează”, explică dr. Freedman.

Dr. Daniel Scolnic, astronom al Universităţii Duke, explică faptul că această constantă controversată se dovedeşte a fi una dintre cele mai importante probleme ale cosmologiei actuale şi identificarea sursei problemelor legate de măsurarea acesteia ar putea reprezenta un pas important în înţelegerea unor fenomene precum materia şi energia intunecată.

Citeşte şi: