Cercetătorii chinezi au creat un nou compus chimic care extrage uraniul din organismele contaminate
Uraniul este recunoscut de public pentru caracterul său radioctiv şi pentru faptul că este folosit în centralele atomice, însă, un fapt la fel de important, tinde să fie ignorat. Uraniul este şi un metal greu, iar ingerarea acestuia ridică un pericol suplimentar pentru cei care ajuns în situaţia de a-l ingera.
În prezent, în posibilitatea în care cineva ingerează acest metal, perspectivele nu sunt foarte optimiste. Metodele pe care medicii le au la îndemână sunt fie ineficiente, fie toxice la rândul lor. Vestea bună este că chimiştii de la Universitatea Soochow din China au lucrat la un „cârlig” molecular care ar putea ajuta la extragerea uraniului din ţesuturile animale, notează Science Alert.
Chimiştii care au lucrat la acest compus sunt optimişti în ceea ce priveşte munca lor deoarece testele efectuate pe şoricei oferă rezultate promiţătoare.
Uraniul are 22 de izotopi din care doar trei: U-234, U-235 şi U-238 pot apărea natural. De aceea, riscul ingerării acestui metal greu în organism în mod natural este foarte scăzut. Cea mai mare posibilitate de a absorbi cantităţi periculoase vine doar atunci când consumăm apă dintr-o sursă contaminată, susţin experţii.
Cercetările şi experienţa medicală arată că până acum nu au fost înregistrate decese cauzate de ingerarea uraniului. Medicii speculează că ar putea fi nevoie de câteva grame pentru ca o persoană să ajungă la intoxicare. Vestea bună este cea că organismul uman elimină aproximativ două treimi din cantitatea ingerată destul de reprede. Problemele sunt ridicate de cantiattea de uraniu care se acumulează în rinichi şi oase. Studiile arată că minerii care sapă după acest element au tendinţa de a dezvolta afecţiuni ale aparatului respirator şi ale rinichilor.
Atunci când are loc o intoxicare cu atomi ai unor metale grele, plumb sau mercur, medicii recomandă chelarea sau chelatizarea. Această procedură implică administrarea unor compuşi chimici care se „lipesc” de atomii de metale grele, permiţând rinichilor să elimine mai repede agentul dăunător.
În cazul uranului, teoretic ar putea fi folosită aceeaşi procedură, dar, chiar şi FDA, agenţia americană a medicamentului, recunoaşte că acidul dietilentriaminpentaacetic (acid DTPA), cunsocut şi cu denumirea de acid tetraacetic sau acid pentetic, agentul folosit pentru chelare, tinde să fie ineficient. De ce? Deoarece acest acid are probleme cu penetrarea membranelor celulare.
Agentul pe care chimiştii chinezi l-au testat pe şoriceii contaminaţi cu uraniu se numeşte 5LIO-1-Cm-3,2-HOPO şi a oferit rezultate foarte bune, eliminând două treimi din uraniul acumulat în rinichi şi 10% din oase.
Citeşte şi: