Tabelul periodic perfecţionat de către Dimitri Mendeleev reprezintă o modalitate foarte la îndemână şi eficientă de a cataloga elementele chimice pe care oamenii de ştiinţă le-au identificat până în prezent.
Matematicienii de la Institutul Max Planck au lucrat la o serie de structuri complexe prin care să catalogheze şi să grupeze elementele chimice într-un mod mai complex faţă de metoda actuală, notează Science Alert.
Echipa care a lucrat la aceste structuri a reuşit să adapteze Tabelul Periodic în modalităţi care să ofere mai multe posibilităţi de clasificare, în funcţie de mai multe criterii.
Forma Tabelului Periodic pe care o folosim astăzi i se datorează lui Dimitri Mendeleev, el ordonând cele 63 de elemente chimice care erau cunoscute în acel moment, pornind de la greutatea atomică al acestora. În prezent, este folosit numărul atomic al elementelor chimice, care este stabilit pornind de la numărul de protoni din nucleul unui atom.
Credit foto: Guillermo Restrepo/ Institutul Max Plank
Deşi se dovedeşte a fi o soluţie la îndemână, sistemul periodic de clasificare al elementelor chimice se poate dovedi neclar în unele cazuri. Mai exact, în cazul lantanului şi al actiniului, chimiştii nu se pot pune de acord mereu unde apaţin aceste elemente.
Modelele create de către matematicieni permit configuraţii mai felixibile. Cei care au lucrat la acest proiect au explicat că, chiar şi atunci când elementele sunt ordonate după numărul atomic, ele pot fi grupate diferit. Aceste modalităţi pot include solubilitatea în apă sau tipurile de depozite geologice în care pot fi identificate.
Guillermo Restrepo, matematician al Institutului Max Planck, a declarat: „Există o multitudine de posibilităţi în care pot fi create aceste tabele periodice. Într-un fel, tabelele periodice sunt proiecţii. Proiecţii ale structurii interne a acestor tabele”.
Pornind de la studierea modului în care elementele chimice se unesc cu alte elemente, echipa de cercetători a proiectat un nou tabel. În cadrul acestui tabel periodic, unele elemente rămân împreună, precum halogenii; în timp ce alte elemente au fost împrăştiate, elemente precum carbonul sau siliciul.
Articolul în care cercetătorii de la Institutul Max Planck şi-au explicat metodologia şi rezultatele obţinute a fost publicat în Proceedings of the Royal Society A: Mathematical, Physical and Engineering Sciences.
Citeşte şi: