De ce epidemia de Ebola se răspândeşte într-un ritm alarmat deşi există metode eficiente de diagnosticare şi tratare

Metoda ştiinţifică nu este infailibilă, dar, cu siguranţă, în prezent ea ne oferă o multitudine de instrumente pe care le putem folosi pentru a ne îmbunătăţi viaţa. Un astfel de caz este cel legat de epidemia de Ebola din Africa vestică, unde deşi sunt disponibile mijloace moderne de diagnosticare şi tratare, aceasta continuă să se extindă, notează Reuters.

„Chiar şi în prezenţa unor metode rapide de diagnosticare şi a unor tratamente adecvate, epidemia de Ebola continuă să se extindă”, a declarat Ian Mackay, virusolog şi conferenţiar al Universităţii Oueensland din Australia.

• Cea mai nouă metodă prin care autoritățile vor să încurajeze renunțarea la fumat
• Astronomii au descoperit sute de găuri negre „ascunse” în Univers. Câte alte miliarde ar mai putea…

Care este cauza acestui paradox?

În mod obişnuit, atunci când ne gândim la faptul că există metodele de diagnosticare rapidă a unei maladii şi, de asemenea, există tratamente adecvate pentru aceasta, veştile legate de extinderea acelei maladii par a fi contraintuitive.

„La baza extinderii epidemiilor se află problemele de încredere între oameni, frica şi credinţele personale. Aceast mixt se află şi la baza extinderii acestei epidemii”, explică Ian Mackay.

La baza ineficienţei eforturilor de eradicare a Ebolei se află neîncrederea publicului în autorităţi şi în soluţiile propuse. De exemplu, autorităţile din Congo declară că eforturile de control a maladiei sunt limitate de către faptul că cei care sunt infectaţi sau care ar putea să fie infectaţi evită centrele de tratament din cauza dezinformării asupra metodelor folosite.

„Niciun sistem de sănătate public nu poate funcţiona fără încrederea societăţii în care există. Dacă nu există un sprijin activ şi extins în societate pentru aceste eforturi, starea de sănătate generală are de suferit”, a declarat Jeremy Farrar, director al Wellcome Trust, o organizaţie nonguvernamentală axată pe cercetarea biomedicală.

În această situaţie, tehnologiile moderne de comunicaţii se pot dovedi foarte utile atunci când este necesară diseminarea informaţiilor legate de anumite maladii şi epidemii; dar, acestea se pot dovedi a fi săbii cu două tăişuri şi  pot permite de asemenea diseminarea de informaţii care să creeze panică şi neîncredere în rândurile populaţiei. Un astfel de exemplu, din realitatea noastră cotidiană, este reprezentat de către grupurile de care se opun vaccinurilor.

În această eră a comunicaţiei, autorităţile au posibilitatea de a informa cetăţenii şi de a afla evoluţia epidemiei în timp real, dar de asemenea este deschisă posibilitatea ca informaţiile contradictorii să ajungă la public.

„Există atât un flux atât de mare de  informaţii încât devine foarte greu să găseşti adevărul. Aceasta nu e o situaţie unică care are loc în cazul Ebolei sau doar al Africii, e o problemă globală”, explică Daniel Bausch, expert în sănătate publică al guvernului Regatului Unit.

De ce se transmit epidemiile mult mai rapid

Emmanuel André, medic şi profesor al Universităţii Leuven din Belgia, care a acumulat experienţă lucrând cu bolnavii de tuberculoză din Congo, este de părere că singura modalitate de a creşte încrederea oamenilor sceptici este prin interacţiunea directă cu  persoane care au urmat acelaşi tratament, care să îşi împărtăşească experienţele.

„Cum am putea cere încrederea oamenilor din regiunea Kivu (n.r regiune care este afectată de epidemia de Ebola) atunci când autorităţile locale, agenţiile Naţiunilor Unite, precum şi ONG-urile au eşuat în furnizarea serviciilor sociale de bază, printre care şi sănătatea? Cum le putem cere lor să aibă încredere că aceiaşi actori guvernamentali şi internaţionali vor fi capabili să ofere o soluţie?”, a declarat dr. Emmanuel André.

Un studiu realizat de către Emmanuel André, în perioada 2014-2016, în Congo, a ajuns la concluzia că epidemiile se pot transmite mult mai rapid dacă cei infectaţi nu primesc ajutor de specialitate. De asemenea, acest studiu a aflat că implicarea unor membrii ai comunităţii, care au suferit sau care au rude care au fost afectate de epidemie, în activităţile de prevenire şi tratare a epidemiilor a crescut în mod semnificativ ratele de diagnosticare şi implicare a populaţiei.

Citeşte şi: