Numărul de cratime din titlul unui studiu ştiinţific poate influenţa frecvenţa cu care este citat
Lumea academică se află într-o competiţie continuă, fie că vorbim de finanţări sau publicitate. Sistemul de ierarhizare folosit în mediile ştiinţifice şi universitare se bazează pe în mare parte pe numărul de articicole pe care cercetătorii reuşesc să le publice în revistele acreditate internaţional.
Dat fiind faptul că anual se publică o cantitate mare de articole ştiinţifice, în toate domeniile vieţii academice, trebuie să existe o modalitate de a detemina care articole reuşesc să aducă un aport domeniului studiat şi ştiinţei în general. Această metodă este reprezentată de către numărul de citări pe care un articol sau cercetător reuşeşte să le strângă de-a lungul timpului.
Principiul din spatele acestei metode este destul de simplu şi presupune că un număr important de citări strânse este un indiciu că munca depusă este de calitate şi că articolul reuşeşte să aducă o contribuţie domeniului studiat. Un studiu al unor cercetători de la Universitatea Wollongong din Australia a descoperit că această metodă de a stabili calitatea unei lucrări academice este departe de a fi perfectă şi că numărul de citări pe care un studiu le strânge este influenţat de prezenţa sau absenţa cratimei din titlul acesteia, notează Science Alert.
În cadrul cercetării desfăşurate de cercetătorii australieni ei au urmărit două dintre cele mai mari index-uri de citări ale lumii academice: Scopus şi Web of Science. Aceste două site-uri, pe lângă altele, sunt folosite pentru a contoriza numărul de citări pe care un autor sau un studiu le strânge de-a lungul timpului. Pe scurt, putem face o paralelă între index-urile academice şi clasamentele din tenis, un număr mai mare de citări este echivalat cu o calitate mai mare a muncii depuse şi cu o poziţie în vârful domeniului studiat.
Cercetătorii au aflat că indiferent de calitatea muncii de cercetare depuse de către ei, faptul că includ cratime în titlu conduce spre situaţia în care software-ul din spatele acestor index-uri arată numere mai mici de cotări ale respectivelor articole.
„Am dat publicităţii un fapt surpinzător, mai exact folosirea cratimei joacă un rol important în numărul de citări, cauza fiind reprezentată de lipsa de robusteţe a index-urilor ştiinţifice”, explică oamenii de ştiinţă în studiul lor.
În acest caz, robusteţea sistemului informatic face referire la capacitatea acestuia de a procesa situaţiile neaşteptate sau erorile, care în acest caz pot fi reprezentate de către prezenţa cratimelor. Ele putând fi consderate erori în unele cazuri de către aceste sisteme.
Oamenii de ştiinţă au declarat că descoperirile lor se aplică literaturii ştiinţifice indexate ca întreg, cât şi domeniilor ştiinţifice particulare.
Citeşte şi: