Codul genetic al cârtiţelor golaşe ar putea deţine secretul pentru înlocuirea opioidelor

Opioidele sunt instrumente puternice pentru a ţine sub control durerile, în special cele acute, din păcate, în ciuda acestui aspect, ele se dovedesc a fi un instrument foarte greu de controlat. Astfel, aceste substanţe nu pot fi folosite pentru a calma dureri specifice, deoarece opioidele nu calmează sursa dureri. Ele doar împiedică impulsurile nervoase care vin dinspre zonele afectate să ajungă spre creier.

În mod surpinzător, oamenii de ştiinţă cred că au identificat o posibilă sursă de inspiraţie pentru noi substanţe şi terapii împotriva durerii care să poată fi mai eficente şi mai sigure decât opioidele, notează Science Alert.

• Secretul pentru o genuflexiune corectă. O mișcare simplă, cheia sănătății pe termen lung
• Misterul bărbatului cu piele de argint

Răspunsul la întrebarea legată de crearea unor medicamente mai sigure şi mai eficiente împotriva unor stimuli de durere specifici poate să vină de la Heterocephalus Glaber, cârtiţa golaşă. Acest animal neobişnuit este originar din estul Africii şi pare să prezinte o toleranţă foarte ridicată la unele condiţii de mediu care ar îndepărta sau chiar ucide alte mamifere. Astfel, aceste cârtiţe sunt complet insensibile la medii cu aciditate ridicată sau chiar la capsaicină, molecula care este responsabilă de senzaţia de arsură atunci când consumăm ardei iuţi.

După ce au suspus cârtiţele golaşe şi alte specii cu care acestea sunt înrudite la o serie de teste prin care să determine reacţia la diferiţi stimuli dureroşi, oamenii de ştiinţă au aflat că acestea au dezvoltat mai multe mecanisme de limitare a durerii resimţite faţă de stimulii de zi cu zi.

Astfel, Erin Young, conferenţiar al Departamentului de Medicină şi director al Centrului pentru Controlul Durerii, ambele din cadrul Universităţii Connecticut, este de părere că studierea acestor mamifere poate oferi răspunsul pentru identificarea proceselor prin care oamenii de ştiinţă ar putea găsi stimulii dureroşi specifici pe care oamenii îi experimentează în viaţa lor. Astfel, el speră că prin posibile noi terapii şi tratamente care pot fi dezvoltate astfel, în viitor, va fi posibilă limitarea durerii resimţite de pacienţi într-o modalitate prin care să ridice un risc minor sau chiar inexistent de dependenţă.

Citeşte şi: