Inginerie la scară mare: am putea muta orbita planetei pentru a scăpa de moartea Soarelui

În aproximativ cinci miliarde de ani, Soarele, centrul sistemului nostru solar, îşi va fi terminat combustibilul nuclear, situaţie în care va deveni instabil şi se va produce expansiunea acestuia. În calea acestui val care va incinera totul în drumul lui, omenirea, dacă va mai exista, va fi neputincioasă dacă nu se va pregăti temeinic pentru evitarea acestei catastrofe.

Pornind de la această dilemă: „Cum am putea supravieţui morţii stelei sistemului nostru solar?”, inginerul spaţial Matteo Ceriotti a propus două soluţii. Prima şi cea pe care literatura ştiinţifică şi cea ştiinţifico-fantastică o văd ca fiind cea mai probabilă este reprezentată de exodul omenirii spre alte planete, sisteme solare şi galaxii. Cea de a doua tinde să fie mai neaşteptată şi chiar extremă, chiar şi pentru un scenariu apocaliptic ca moartea Soarelui. Astfel, Ceriotti este de părere că, cu planificare atentă şi făcută din timp, am putea chiar să schimbăm orbita planetei noastre, mutând-o la o distanţă sigură din calea exploziei, conform Futurism.

Presupunerea şi speranţa de la care pleacă acest inginer este că în viitorii cinci miliarde de ani, tehnologia călătoriilor spaţiale se va îmbunătăţi considerabil. Însă, pentru calculul său el a pornit de la standardul tehnologic de care beneficiem în acest moment şi a folosit datele oferite de tehnologia propulsoarelor SpaceX Falcon.

Calculele realizate de către Ceriotti sugerează că am avea nevoie de un număr aproximativ de 300 de miliarde de propulsoare SpaceX Falcon pentru a muta orbita terestră mai departe de cea a planetei Marte. E un număr foarte mare, de aceea, o comparaţie ne poate ajuta mai mult să înţelegem ce propune Matteo Ceriotti. Astfel, pentru a construi acest număr uriaş de propulsoare ar trebui să minăm 85% din planetă pentru a propulsa restul de 15% din planetă dincolo de Marte.

În ceea ce priveşte propulsarea planetei prin spaţiu, au mai fost luate în calcul şi alte opţiuni şi aici enumerăm bombele nucleare, sateliţi artificiali sau chiar folosirea asteroizilor pentru a transforma Terra în proiectilul unei praştii gravitaţionale.

Concluzia la care a ajuns Ceriotti a fost că cel mai rezonabil scenariu la care putem spera este ca viitoarele generaţii să reuşească să găsească omenirii alte case printre stele.

Citeşte şi: