Placa tectonică din largul apelor Portugaliei se împarte în două

În 1755, un cutremur cu o magnitudine mai mare de 8 pe scara Richter a lovit Lisabona, urmat de un tsunami, iar în 1969, o succesiune catastrofică a avut loc pentru o a doua oară. Deşi două cutremure, despărţite de mai mult de două secole, nu reprezintă un motiv de îngrijorare, în mod cert dau naştere unei multiudini de întrebări pentru seismologi. Aceste întrebări sunt alimentate şi de condiţiile neobişnuite care pot fi observate în cele două evenimente catastrofice, ele producându-se într-o zonă în care fundul mării este plan şi nu prezintă vreo crăpătură în crusta planetei unde se întâlnesc două plăci tectonice.

Întrebarea care îi pune în dificultate pe seismologi este legată de cauza acestor cutremure într-o zonă care ar fi trebuit să fie liniştită. Unul dintre răspunsurile înaintate de către oamenii de ştiinţă este o teorie care nu a avut parte de dovezi empirice până de curând. Mai exact, seismologii sunt de părere că placa tectonică din largul apelor portugheze se sparge în două, cu două starturi. Motivul acestei separaţii este constituit de unul dintre straturile de rocă interioare ale plăcii tectonice mari, acesta absorbind apă marină. Un efect al acestui fenomen, teoretizează oamenii de ştiinţă, este posibilitatea apariţiei unei noi zone de subducţie în zona afectată.

Oamenii de ştiinţă care au publicat un studiu recent care tratează situaţia nu sunt singurii care au avansat o astfel de teorie, dar, din fericire, sunt primii care aduc date în susţinerea teoriei lor. Aceştia şi-au testat teoria prin creearea unui model bidimensional, care sugerează că teoria este corectă, notează LiveScience.

Citeşte şi: