O nouă boală este confundată adesea cu Alzheimerul. Ce este encefalopatia limbic-predominantă asociată vârstei?
Alzheimer se dovedeşte a fi o maladie necruţătoare, iar vestea că noi sau cineva apropiat nouă ar putea să sufere de aşa ceva reprezintă o lovitură greu de suportat pentru mulţi dintre noi. Astfel, un studiu publicat recent sugerează posibilitatea ca nu toţi cei care sunt diagnosticaţi cu boala Alzheimer să şi sufere de aceasta, iar adevărata cauză a degradării condiţiei funcţiilor cognitive să fie encefalopatia limbic-predominantă asociată vârstei (LATE), conform Science Alert. Problemele apar în momentul în care eforturile de a diferenţia cele două boli sunt îngreunate de faptul că acestea împărtăşesc un număr de simptome.
Testele desfăşurate în ultimii ani pe pacienţii suspectaţi de Alzheimer au condus spre două mari concluzii, explică Nina Silverberg, directoare a departamentului dedicat Alzheimerului din cadrul Institutului Naţional al Îmbătrânirii din Statele Unite ale Americii. Astfel, în primul rând, potrivit acesteia, „ am învăţat că nu toţi cei pe care îi suspectăm de Alzheimer chiar suferă de această boală”, iar în al doilea rând „este foarte important să înţelegem şi ceilalţi factori care contribuie la dezvoltarea demenţei”.
Deşi folosirea numelui de LATE este nouă, oamenii de ştiinţă au identificat semne ale maladiei de mai mulţi ani, atunci când au descoperit ţesut rigid în zona hipocampusului. Alzheimer este caracterizat, în mod obişnuit, cu depunerile unor mase de proteine lângă neuroni. Unii dintre pacienţii asupra cărora s-au efectuat autopsii în anii ’90, nu au prezentat depunerile proteice.
După un deceniu, în zona hipocampusului a fost descoperită proteina TDP-43, aceasta fiind responsabilă de problemele care pot apărea în zonele care controlează memoria şi amintirile şi care sunt asciate maladiei LATE. Autopsiile efectuate de-a lungul timpului sugerează că între 20 şi 50% dintre persoanele care depăşesc vârsta de 80 de ani acumulează o cantitate neceaară de proteine TDP-43 încât să prezinte disfuncţionalităţi ale proceselor cognitive.
Diferenţierea dintre Alzheimer şi LATE nu este o sarcină uşoară, mai ales în timpul vieţii. Pentru a complica şi mai mult lucrurile, cele două boli nu se exclud reciproc, fapt care determină ca pacienţii să experimenteze o doză dublă de simptome.
În prezent, oamenii de ştiinţă nu au convenit asupra unor seturi unitare de criterii care să poată fi folosite pentru a face diferenţa dintre cele două boli. Singurii paşi care sunt făcuţi până în prezent au legătură cu analiza anumitor gene atunci când este suspectată o formă de demenţă. Analiza acestora oferind unele indicii cu privire la tipul de boală care afectează un pacient.
Studiul citat a fost publicat recent în revista Brain.