Legătura dintre două enigme ale Soarelui a fost scoasă la iveală într-o descoperire neaşteptată

Într-o lucrare publicată pe 5 aprilie în Astrophysical Journal Letters, Emily Masoin şi echipa sa au descris primele observaţii ale ploii coronale în buclele magnetice mai mici ale Soarelui, până acum neglijate. După o lungă căutare în direcţia greşită, descoperirea creează o nouă legătură între încălzirea anomală a coroanei şi sursa vântului solar lent – două dintre cele mai mari mistere cu care se confruntă fizica solară, scrie Science Daily.

Echipa a avut la dispoziţie cele mai bune date pentru studiu: imaginile realizate de Solar Dynamics Observatory sau SDO, o navă spaţială care a fotografiat Soarele la fiecare 12 secunde după lansarea sa în 2010. 

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

„Acete bucle erau mult mai mici decât cele pe care le căutam, ceea ce ne spune că încălzirea coroanei este mult mai regională decât am crezut anterior”, a precizat Spiro Antiochos, coautor al studiului şi fizician la Goddard din cadrul NASA.

Deşi descoperirea nu spune exact cum se încălzeşte coroana, „împinge în jos plafonul de unde începe procesul”, a declarat Mason.

O parte dintre observaţii nu se potriveau cu teoriile precedente. Conform înţelegerii curente, ploaia coronală se formează doar în bucle închise, unde plasma se poate aduna şi răci fără să aibă posibilitate de scăpare. Dar pe măsură ce Mason analiza datele, a găsit cazuri unde ploaia se forma pe liniile de câmp magnetic deschise. Ancorate de Soare doar într-un capăt, celălalt capăt al liniilor mergeau în spaţiu, unde plasma putea scăpa ub formă de vânt solar. Pentru a explica anomalia, Mason şi echipa sa au venit cu o explicaţie alternativă – una care lega ploaia de pe aceste structuri magnetice mici cu originea vântului solar lent.

În noua explicaţie, plasma precipitată îşi începe călătoria într-o buclă închisă, dar se schimbă – printr-un proces cunoscut ca reconexiune magnetică – la unul deschis. Fenomenul are loc frecvent pe Soare, unde o buclă închisă se loveşte de o linie deschisă de câmp magnetic iar sistemul se rearanjează. Plasma supraîncălzită de pe bucla închisă ajunge într-o linie deschisă de câmp magnetic, precum un tren care a schimbat direcţia. O parte din plasmă se va extinde rapid, se va răci şi va cădea pe Soare ca ploaie, dar o altă parte va scăpa, formând, aşa cum supectează savanţii, o parte din vântul solar.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Câmpul magnetic al Soarelui este mai puternic decât se credea anterior

Un nou instrument revoluţionează explorarea spaţială: surprizele primei exoplanete observate într-un detaliu fără precedent

Pământul este o versiune mai puţin volatilă a Soarelui, conform unei noi descoperiri

”Coşurile din centrul galaxiei”, fenomenul spectaculos din Calea Lactee