Noul studiu a fost descris în detaliu pe 4 aprilie în jurnalul Science şi prezintă observaţiile asupra unui rest al unei planete ce gravitează o pitică altă într-un sistem planetar aflat la 410 milioane de ani lumină de Terra, scrie Live Science.
La fel ca toate piticele albe – care se formează după ce stelele ca Soarele îşi termină combustibilul, se extind în cataclisme puternice, apoi se retrag în carapace cristaline – steaua care a atras atenţia echipei este extrem de densă. Conform cercetătorilor, pitica albă are 70% din masa Soarelui nostru, dar volumul nu este mai mare decât cel al Terrei, dându-i astfel o forţă gravitaţională imensă.
„Gravitaţia piticei albe este atât de puternic – de 100.000 de ori decât cea a Pământului – încât un asteroid normal va fi dezintegrat de forţele gravitaţionale dacă trece prea aproape”, a precizat Christopher Manser, fizician la University of Warwick din Coventry, Anglia.
Manser şi colegii au văzut în jurul acestei stele detritus rezultat în urma pulverizării planetelor şi a altor corpuri. O analiză spectroscopică a luminii emise de stea şi mediul înconjurător a arătat că discul era plin de elemente grele precum fierul, magneziul şi oxigenul – ingrediente cheie pentru compoziţia plenetelor solide precum Terra.
De asemenea, au observat un obiect care gravita cu viteză mai ridicată prin acest mediu. Acesta se deplasa atât de rapid, încât completa o orbită în jurul stelei moarte în doar 2 ore, lăsând în urmă o „coadă” de gaz precum cometele.
La asemenea viteze şi atât de aproape de pitica albă, corpul trebuie să fie şi el foarte dens pentru a avea tăria internă de a rezista la asemenea presiuni. Conform echipei de cercetători, şi obiectul trebuie să fie constituit din metale grele precum fier şi nichel. Cel mai probabil era nucleul unei planete care a supravieţuit morţii catastrofale a stelei sale. Ar fi avut cel puţin sute de kilometri în diametru, dar acum este redusă la un diametru de doar un kilometru.
Cercetătorii precizează că orice bucată de planetă, indiferent cât de mică, care a supravieţuit atât de aproape de o pitică albă este un lucru remarcabil. Cunoaşterea mai în detaliu a acestui sistem planetar este relevantă şi pentru aflarea viitorului Sistemului Solar.
„Consensul general este că peste 5-6 miliarde de ani de acum, Sistemul Solar ar fi format dintr-o pitică albă, orbitată de Marte, Jupiter, Saturn şi restul planetelor exterioare, dar şi asteroizi şi comete”, a precizat Manser.
Cât despre Terra, Venus şi Mercur, Soarele le-ar înghiţi atunci când se va umfla într-o gigantă roşie, în etapa în care îşi arde ultima parte a combustibilului.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
S-au descoperit primele dovezi ale unei planete solide dintr-un sistem solar cu două stele
Descoperirea care poate rescrie o teorie în astrofizică. Cât trăiesc de fapt stelele bătrâne?