Descoperirile, care vor fi publicate pe 15 martie în Icarus, poate ajuta la elaborarea de noi strategii de evitare a coliziunilor, la înţelegerea mai în profunzime a formării Sistemului Solar şi la dezvoltarea unor strategii de exploatare a acestor asteroizi, scrie Phys.
„Credeam că dimensiunea unui obiect este direct proporţională cu uşurinţa cu care se poate rupe, pentru că obiectele mai mari au o probabilitate mai mare de crăpături. Totuşi, descoperirile noastre arată că asteroizii sunt mai duri decât credeam şi este nevoie de mai multă energie pentru a fi distruşi”, a precizat Charles El Mir, autorul principal al lucrării.
Cercetătorii au ajuns la această concluzie după ce au folosit un model computerizat. Simularea a fost separată în două faze: o etapă de fragmentare şi o etapă de reacumulare gravitaţională. Prima fază a luat în considerare procesele care încep imediat după ce asteroidul este lovit, la câteva fracţiuni de secundă. A doua fază ia în considerare efectele mai îndelungate ale gravitaţiei asupra bucăţilor care zboară de pe suprafaţa asteroidului după impact, cu reacumularea gravitaţională care are loc la multe ore după impact.
Noul model a arătat că asteroidul lovit nu este dezintegrat, ci miezul lui afectat exercită o atracţie gravitaţională puternică asupra fragmentelor. Astfel, asteroidul a păstrat o bună parte din duritate pentru că nu a fost fisurat complet, indicând că este nevoie de mai multă energie pentru a distruge asteroizii.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Un nou studiu scoate la iveală originile secrete ale asteroizilor şi meteoriţilor
Astronomii au descoperit asteroizi gemeni ”adorabili” în apropierea Pământului – GIF
”Oumuamua”, asteroidul hoinar şi unic din Sistemul Solar a cărui formă i-a surprins pe astronomi