„Aceste obiecte din Centura Kuiper sunt mult prea mici pentru a fi văzute cu telescoape de la o asemenea distanţă”, a precizat Kelsi Singer, autorul principal al lucrării de la Southwest Research Institute şi coinvestigator al misiunii New Horizons din cadrul NASA. „Trecerea lui New Horizons prin Centura Kuiper şi colectarea datelor aici a fost cheia pentru aflarea detaliilor despre corpurile mari şi mici din regiune”, a adăugat acesta.
„Această descoperire are implicaţii uriaşe”, a adăugat Alan Stern, investigatorul principal al misiunii. „Aşa cum New Horizons a cercetat Pluto, Charon şi mai recent Ultima Thule, ehipa a scos la iveală detalii cheie cu privire la populaţia de obiecte din Centura Kuiper la o scară pe care nu o putem vedea în mod direct de pe Pământ”, precizat cercetătorul.
Observaţiile suprafeţelor lui Pluto şi Charon au scos la iveală o varietate de trăsături, inclusiv munţi care pot atinge altitudinea de 4.000 de kilometri şi gheţari imenşi de azot. Procesele geologice de pe Pluto au şters sau alterat unele dovezi ale istoriei sale a impacturilor, dar stabilitatea geologică a lui Charon a oferit un set de date al impacturilor mai precis, scrie Science Daily.
„Această nouă lucrare foloseşte date de la survolarea lui Pluto şi Charon, care indică existenţa unor cratere de impact mai mici decât era de aşteptat, iar rezultatele preliminare de la Ultima Thule susţin descoperirea”, a adăugat Singer.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
O pereche de asteroizi scoate la iveală un trecut zbuciumat al Sistemului Solar