Prima lucrare a fost publicată în The Astronomical Journal. Ipoteza Planetei 9 este bazată pe dovezi care sugerează că roiul de obiecte în Centura Kuiper, un câmp cu corpuri îngheţate care se află dincolo de Neptun, este influenţat de gravitaţia unei planete nevăzute. A existat totuşi o întrebare cu privire la existenţa acestui grup de obiecte sau dacă este un artefact care rezultă din modul în care obiectele din Centura Kuiper sunt observate, scrie Phys.
Pentru a şti cu certitudine dacă deficienţele de observaţie se află la baza roiului, Brown şi Batygin au dezvoltat o metodă de a cuantifica deficienţele la fiecare observaţie, apoi au calculat probabilitatea ca acest roi să nu existe, găsind că aceasta este doar 1 la 500.
„Deşi analiza nu spune în mod direct dacă Planeta 9 există sau nu, indică faptul că ipoteza este bazată pe o fundaţie solidă”, a precizat Brown.
A doua lucrare este o recenzie care urmează să fie publicată în Physics Reports. Lucrarea oferă mii de noi modele computerizate ale evoluţiei dinamice ale Sistemului Solar şi oferă unele indicii cu privire la Planeta 9. Bazându-se pe aceste noi modele, Batygin şi Brown, împreună cu Fred Adams şi Juliette Becker de la University of Michigan, au ajuns la concluzia că Planeta 9 are o masă de circa cinci ori decât cea a Terrei şi are o orbită la circa 400 de unităţi astronomice, fiind mai mică şi mai apropiată de Pământ decât s-a crezut anterior.
„La o masă de cinci ori mai mare decât Pământul, Planeta 9 este probabil un vestigiu al unui super-Pământ extrasolar tipic”, a precizat Batygin. „În ultimul deceniu, studiile asupra planetelor extrasolare au scos la iveală că planetele de dimensiuni similare sunt foarte răspândite în jurul altor stele asemănătoare Soarelui. Planeta 9 va fi cel mai apropiat obiect pe care îl vom găsi pentru a fi o fereastră pentru proprietăţile unei planete tipice din galaxia noastră”, a adăugat cercetătorul.
Batygin şi Brown au prezentat pe 20 ianuarie 2016 primele dovezi care pot susţine existenţa acestei planete urmând o orbită bizară şi foarte alungită din regiunile marginale ale Sistemului Solar. În iunie acelaşi an, cei doi cercetători au venit cu mai multe detalii, inclusiv constrângeri observaţionale ale localizării planetei de-a lungul orbitei sale.
În următorii doi ani, au elaborat modele teoretice ale planetei care au explicat alte fenomene cunoscute, precum motivul pentru care unele dintre obiectele din Centura Kuiper au o orbită perpendiculară raportată la planul Sistemului Solar. Modelele rezultate au crescut încrederea în existenţa Planetei 9.
După anunţul iniţial, astronomii din întreaga lume, inclusiv Brown şi Batygin, au început să caute dovezi observaţionale ale noii planete. Deşi Brown şi Batygin au acceptat întotdeauna posibilitatea ca Planeta 9 să nu existe, cu cât examinează mai mult dinamicile orbitale ale Sistemului Solar, cu atât dovezile care susţin existenţa ei devin mai puternice, au precizat aceştia.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Un obiect spaţial descoperit recent, cu o orbită stranie, ar putea dezvălui existenţa Planetei 9
Două noi dovezi susţin cu certitudine că Planeta 9 chiar există în sistemul nostru solar
Planeta 9 ar putea provoca un adevărat DEZASTRU. Terra va fi expusă pericolului