Savanţii cred că au găsit primul exemplu al unei coliziuni dintre două planete masive din alt sistem planetar aflat la aproximativ 2.000 de ani lumină de Pământ, scrie Science News.
Descoperirea a venit atunci când astronomii observau Kepler 107, o stea similară Soarelui cu patru planete pe orbită, descrisă prima dată în 2014, pentru a determina masa fiecărei planete. Surprinzător, cele două planete din apropierea stelei, fiecare de 1,5 ori mai mari decât Terra, au mase foarte diferite, conform relatărilor astronomilor din articolul publicat pe 4 februarie în Nature Astronomy. Analizele masei şi dimensiunii fiecărei planete au scos la iveală că Kepler 107c este de două ori mai densă decât Kepler 107b. Descoperirea sugerează că Kepler 107c are un nucleu mare de fier, similar cu Mercur.
Teoria sugerează că planetele se formează de obicei din acumularea de gaz şi praf aflate în jurul unei stele tinere. Planetele mai dense se formează mai aproape de stele pentru că elementele mai grele precum fierul nu se răspândesc la distanţe atât de mari precum elementele mai uşoare precum hidrogenul şi heliul. Totuşi, Kepler 107c nu se potriveşte cu acest scenariu. „Este mai departe de steaua sa decât este Kepler 107b, dar este mai masivă”, a precizat Eric Lopez, astrofizician la Goddard Space Flight Center al NASA.
Lopez şi colegii săi au luat în considerare mai multe explicaţii, inclusiv că planeta s-a format aproape de stea, dar a migrat ulterior. Dar singura explicaţie plauzibilă a masivităţii sale este o coliziune gigantică dintre două planete, fiecare de 10 ori din masa Terrei.
Simulările computerizate ale coliziunii a două planete solide, fiecare cu un nucleu de fier care reprezintă 30% din masa lor, au produs o singură planetă cu masa de aproape 70% fier. O mare parte din materialul rămas s-a vaporizat în timpul coliziunii, aşa cum sugerează analizele.
„Din perspectiva scenariilor de formare a planetelor, acesta este un lucru interesant pentru că arată că, în unele sisteme planetare, impacturile sunt importante”, a precizat Cayman Unterborn, cercetător la Arizona State University, care nu a participat la acest studiu.
Dar Unterborn pune la îndoială exemplul, pentru că studiul extrapolează mantaua şi nucleul lui Kepler 107c din densitatea sa. „Cunoscând densitatea unei planete, poţi spune dacă este solidă, lichidă sau gazoasă. Dar să spui cât de mare este mantaua relativ la nucleu este destul de dificil”, afirmă savantul. Altfel spus, o planetă poate fi structurată în moduri diferite şi să aibă aceeaşi densitate.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Specialiştii propun o nouă teorie privind formarea planetelor telurice
Astronomii au descoperit cele mai tinere planete observate până acum în galaxia noastră
O descoperire în premieră poate schimba teoriile cu privire la formarea planetelor
Descoperire surprinzătoare a astronomilor: au găsit o ”geamănă” a unei planete foarte cunoscute