De la o distanţă mare, galaxia ar arăta ca un disc subţire de stele care completează o orbită în jurul regiunii centrale o dată la câteva sute de milioane de ani, unde sute de miliarde de stele, împreună cu o masă imensă de materie întunecată, oferă „liantul” gravitaţional care ţine galaxia la un loc, scrie Phys.
Dar influenţa gravitaţională se reduce în zonele îndepărtate de centru. În regiunea externă a discului, atomii de hidrogen care alcătuiesc o mare parte din discul de gaz nu mai pot fi ţinuţi pe un plan subţire, ci dau structurii o formă încovoiată de S.
„Este foarte dificil de determinat distanţele de la Soare la părţi din discul de gaz fără să ai o idee cu privire la înfăţişarea acestuia din urmă”, a precizat Chen Xiaodian, autorul principal al studiului publicat în Nature Astronomy pe 4 februarie. „Totuşi, am publicat recent un nou catalog al stelelor cunoscute drept cefeide clasice, pentru care distanţele pot fi măsurate cu o acurateţe de 3-5%”, a adăugat savantul. Această bază de date permite echipei dezvoltarea primei imagini tridimensionale exactă a Căii Lactee în regiunile sale externe.
Cefeidele clasice sunt stele tinere care sunt de 4-20 de ori mai masive decât Soarele şi de până la 100.000 de ori mai luminoase. Astfel de mase stelare duc la o viaţă scurtă a aştrilor, care ard rapid combustibilul nuclear, câteodată chiar şi în câteva milioane de ani. Prezintă pulsaţii lungi de câteva zile până la câteva luni, care sunt observate ca schimbări în luminozitate. Combinată cu strălucirea observată, perioada de pulsaţie poate fi folosită pentru a obţine o distanţă apropiată de cea reală.
„Oarecum, spre surprinderea noastră, am găsit că în 3D, colecţia noastră de 1.339 stele cefeide şi discul de gaz al Căii Lactee se urmează îndeaproape. Acest lucru ne oferă noi indicii cu privire la formarea galaxiei noastre”, a precizat Richard de Grijs de la Universitatea Macquarie din Sydney, Australia, şi coautor al studiului. „Poate mai important, în regiunile externe ale Căii Lactee, am găsit că discul stelar în formă de S este încovoiat într-un tipar de spirală din ce în ce mai răsucit”, a adăugat cercetătorul.
„Noua morfologie ne oferă o hartă esenţială actualizată pentru studierea mişcărilor stelare şi a originii discului Căii Lactee”, a adăugat Deng Licai, coautor al lucrării de la Academia Chineză de Ştiinţe.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Reflexia Căii Lactee, observată pe suprafaţa Lunii
Calea Lactee ar putea conţine 200 de miliarde de planete locuibile