Cercetătorii spun că dacă ar fi dispărut, viaţa pe Pământ ar fi avut mari dificultăţi deoarece vântul solar ar fi distrus atmosfera şi ar fi bombardat suprafaţa cu radiaţii, scrie Daily Mail.
Savanţii au găsit că, din fericire, miezul planetei s-a solidificat chiar la timp, reîncărcând câmpul magnetic care se afla la cel mai slab punct.
Descoperirea oferă un nou indiciu cu privire la formarea nucleului Pământului şi susţine teoria conform căreia miezul este relativ tânăr. Oamenii de ştiinţă conduşi de Richard Bono, cercetător în paleomagnetism la Universitatea Rochester, a studiat cristalele de plagioclaz şi clinopiroxen formate acum 565 de milioane de ani din estul Quebecului, Canada.
Aceste date le-au permis să reconstituie scara timpului a procesului de solidificare a miezului, descrisă în detaliu într-o lucrare publicată recent în Nature Geoscience.
Au găsit cele mai mici intensităţi geomagnetice care arată că tot câmpul magnetic era pe punctul de a se prăbuşi.
„Un mister despre Terra era vârsta miezului solid”, au scris cercetătorii. Estimările variau foarte mult, de la 2,5 miliarde la 500 de milioane de ani. Într-un articol publicat în News & Views, Peter Driscoll, unul dintre autorii studiului, scrie că „solidificarea miezului intern a avut loc la timp pentru a salva scutul magnetic”. Driscoll a mai precizat şi că savanţii au interpretat „slăbirea câmpului magnetic ca fiind o urmare a mişcărilor tectonice rapide, a inversărilor foarte dese ale polilor şi chiar a existenţei unui dipol ecuatorial. Un miez tânăr este în concordanţă cu modelele istoriei termale care prezic un mare transfer de căldură din nucleu în manta”.
De asemenea, noul studiu ar putea îmbunătăţi căutarea vieţii extraterestre, oferindu-le astronomilor o imagine a modului în care planetele pot susţine formele de viaţă.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Pe Pământ ar fi existat apă înainte de coliziunea care a dus la formarea Lunii