De la misiunile Viking 1 şi 2 de la sfârşitul anilor 1970, până la vehiculele din prezent de pe Marte, NASA nu a dat greş aproape niciodată în misiunile sale. Există, însă, un moment straniu din istoria explorării spaţiului ce reprezintă şi acum un mister.
Conform Vintage News, în 1995, cercetătorii NASA au decis să lanseze o misiune importantă la sfârşitul anului 1998, începutul anului 1999. Mars Climate Orbiter şi sonda de aterizare Polar au fost concepute pentru a descoperi dovezi privind existenţa apei pe Marte, considerată un ingredient cheie al existenţei vieţii extraterestre.
Programul reprezenta o continuare a misiunilor VIking, pentru explorarea planetei în detaliu. Sonda de aterizare Polar trebuia să fie eliberată pe suprafaţa planetei Marte în timp ce Mars Climate Orbiter avea ca scop orbitarea în jurul planetei şi trimiterea informaţiilor de la sonda Polar către Pământ.
Compania Lockheed Martin din Denver a lucrat la dezvoltarea, construirea şi operarea navei. Problema a fost că nava era proiectată pentru a funcţiona prin intermediul sistemului anglo-saxon de unităţi, în timp ce NASA controla navele doar în baza sistemului metric, încă din 1990. Aceasta fiind şi cauza ce a dus la pierderea sondei Mars Climate Orbiter. Lansată pe 11 decembrie 1998, sonda trebuia să ajungă la planeta Marte la nouă luni de la decolare.
Desigur, nava nu putea nagiva autonom, ci era controlată de nenumărate echipe de specialişti de pe Pământ. Informaţiile despre locaţia sondei erau trimise către corpul de control al misiunii ce le procesa şi oferea instrucţiuni pentru ajustarea traiectoriei navei. Problema a fost că echipele de la sol foloseau măsurători metrice, în timp ce sonda îşi modifica traiectoria conform sistemului anglo-saxon de unităţi. Detaliile exacte ale întâmplării nu sunt cunoscute, dar se pare că sonda s-a apropiat prea mult de planetă. Căldura a generat fricţiune, ce ar fi dus la combustia motorului.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
NASA a anunţat planul de trimitere a oamenilor către Lună şi apoi pe Marte