Grupul de cercetare condus de Christopher Wilmer a publicat recent acest studiu în Energy & Environment Science.
„Membranele de polimer au fost folosite timp de decenii pentru a filtra şi purifica materialele, dar au limitări în utlizarea lor pentru captarea şi stocarea carbonului”, a precizat Wilmer. „Membranele cu o matrice mixtă, formate din membrane polimerice cu mici particule anorganice dispersate în material, promite multe datorită proprietăţilor de seprare şi permeabilitate. Totuşi, numărul de polimeri potenţiali şi particule anorganice este semnificativ, astfel că descoperirea celei mai bune combinaţii pentru captarea carbonului este dificilă”, a adăugat cercetătorul.
Studiul s-a bazat pe MOFs (metal-organic frameworks), care sunt materiale cristaline foarte poroase create prin autoasamblarea metalului anorganic cu material organic. Acestea, în care se poate stoca un volum de gaze mai ridicat decât în recipientele tradiţionale, sunt foarte versatile şi pot fi realizate dintr-o mare varietate de materiale, cărora le pot fi atribuite proprietăţi specifice, scrie Phys.
Wilmer şi grupul său au explorat bazele de date existente ale MOFs reale şi ipotetice pentru studiul lor, rezultând în mai mult de un milion de membrane cu structură mixtă. Apoi au comparat permeabilitatea fiecărui material cu datele publicate, evaluându-le în funcţie de un proces de captare în trei etape. Variabile precum rata de curgere, fracţia de captare, condiţiile de presiune şi temperatură au fost optimizate ca o funcţie a proprietăţilor membranei cu scopul de a identifica acele materiale accesibile pentru comercializare.
Implicaţiile posibile ale studiului sunt colosale, având în vedere că doar în Statele Unite, în 2017, 69% dintre emisiile totale de CO2 ale industriei energetice au fost ale termocentralelor care folosesc cărbune, deşi acestea reprezintă doar 30% din producţia totală de energie a SUA.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Nivelul emisiilor de dioxid de carbon a crescut pentru prima oară în ultimii patru ani