Business Insider prezintă o listă cu ciudăţeniile descoperite până acum de astronomi.
Credit: ESO/APEX & MSX/IPAC/NASA
Norul spaţial Sagittarius B2 este compus din praf şi gaze şi se află în centrul Căii Lactee. Acesta este compus în mare parte din format de etil, molecula ce oferă romului aroma sa unică şi zmeurei gustul fructat. Aşadar, dacă treci prin Sagittarius B2 ai putea simţi mirosul romului şi gustul zmeurei.
Foto arhivă
În 2017, o echipă internaţională de astronomi a descoperit o planetă ce părea a fi compusă doar din diamant solid. Pulsarii reprezintă stele neutronice mici ce au un diametru de aproximativ 20 de kilometri şi se rotesc de sute de ori pe secundă. În timpul rotaţiei, acestea emit radiaţii.
Planeta are ca pereche pulsarul PSR J1719-1438, iar cercetătorii cred că este compusă în totalitate din carbon cu o densitatea suficient de mare pentru a se cristaliza, ceea ce înseamnă că o mare parte din planetă este un diament. Planeta realizează o orbită completă în jurul stelei sale o dată la două ore şi 10 minute. Masa este puţin mai mare decât cea a lui Jupiter, dar este de 20 de ori mai densă.
Credit: Wikimedia Commons
Gliese 436b este o planetă pradoxală. Exoplaneta este compusă în mare parte din gheaţă, dar se pare că mare parte din aceasta este în flăcări. Suprafaţa lui Gliese 436b are o temperatură de 436 grade Celsius, chiar şi aşa gheaţa sa rămâne intactă datorită forţei gravitaţionale imense exercitată de nucleul planetei.
Forţa face ca gheaţa să fie mult mai densă decât cea cu care suntem familiari, de asemenea se crede că orice vapor de apă care s-ar putea evapora este compresat.
Citeşte mai multe despre planeta cu gheaţă în flăcări aici.
Credit: NASA
Pulsarul J1311-3430 este un tip de stea neutronică ce bombardează steaua sa cu radiaţii. Cu cât pulsarul distruge mai multă materie din stea, cu atât aceasta se roteşte mai lent. Energia eliberată de pulsar poate provoca explozia companionului său.
Credit: Wikimedia Commons
„Planeta stranie” CFBDSIR2149 a fost descoperită în 2012. Lucrul staniu la această planetă este că, spre deosebire de majoritatea obiectelor spaţiale de acest tip, nu orbitează în jurul unei stele. Planeta are o masă de şapte ori mai mare decât cea a lui Jupiter. Astronomii cred că există probabil miliarde de planete stranii, probabil mult mai multe decât cele ce orbitează în jurul unei stele.
Citeşte mai multe despre planteta hoinară aici.
Credit: NASA
Zona albastră a exoplanetei HD 189733 b conţine un fenomen straniu. Conform NASA, dacă te-ai afla pe suprafaţa acestei lumi ai fi supus vântului ce suflă cu 8.650 de kiloemtri pe oră. Este de aproximativ şapte ori viteza sunetului. De asemenea, ploile de pe această planetă sunt compuse din sticlă ascuţită.
Află mai multe despre planeta unde ploua cu sticlă aici.
Credit: NASA
Astronomii au identificat peste 40 de planete asemănătoare cu Pământul, ceea ce înseamnă că au condiţiile favorabile vieţii extraterestre. Una dintre cele mai recent descoperite şi cea mai promiţătoare este Ross-128b, o exoplanetă aflată la 11 ani lumină de Terra.
Strcutura externă a planetei este compusă din roci, iar temperaturile ar putea permite existenţa apei lichide la suprafaţă. Un ântreg an, pe Ross-128b durează doar 10 zile.
Află mai multe despre exoplaneta ce seamănă cu Pământul aici.
Foto arhivă
„Stelele căzătoare” pe care le observăm deseori pe cer sunt doar meteori ce ard în atmosfera Pământului. Se pare că există şi stele care se mişcă foarte rapid prin spaţiu. Aceste stele cu hipervelocitate au fost descoperite de astronomi în 2005. Se crede că ele se formează atunci când un sistem stelar binar este distrus de către o gaură neagră supermasivă. Una dintre stelele din sistem este de obicei consumată de gaura neagră, în timp ce a doua ajunge să se deplaseze prin spaţiu cu o viteză de milioane de kilometri pe oră.
Credit: NASA
Multe persoane nu ştiu că astronauţii Buzz Aldrin şi Neil Armstrong au lăsat un suvenir ciudat pe suprafaţa Lunii după misiunea Apollo din 1969. Exploratorii spaţiali au lăsat un panou cu o lăţime de 60 de centimetri acoperit de 100 de oglinzi. Astronomii din prezent încă utilizează panoul pentru a calcula distanţa dintre Lună şi Pământ prin transmiterea pulsaţiilor laser către suprafaţa oglinzilor. Acesta este singurul experiment al misiunii Apollo ce este încă funcţional.
Credit: NASA
Apa este esenţială oamenilor, iar în univers nu există un alt loc mai bogat în apă decât quasarul APM 08279+5255. Quasarii, prin definiţie , sunt obiecte extrem de compacte ce au înfăţişarea unei stele şi sunt extrem de luminoşi. Specialiştii consideră că aceştia sunt alimentaţi de către găurile negre supermasive.
Quasarul în cauză conţine o gaură neagră în jurul căruia se află un nor de vapori ce conţine de 140 de trilioane de ori mai multă apă decât pe Pământ. Acesta este cel mai mare depozit de apă descoperit.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Cum a apărut Universul? Conform unui grup de cercetători, nu cu Big Bang
Top 10 mari enigme ale Cosmosului