Viroterapia, terapia cu virusuri sau dovada că micile organisme pot fi şi ”îngerii păzitori” împotriva cancerului

Există virusuri care preferă să atace celulele canceroase şi nu pe cele sănătătoase, iar viroterapia oncologică profită de acest lucru. Virusurile anticancer nu doar că omoară celulele tumorilor, ci şi alertează sistemul imunitar cu privire la prezenţa cancerului, scrie Live Science.

„Sistemele noastre imunitare au evoluat timp de milenii pentru a recunoaşte patogeni, dar nu au evoluat foarte mult pentru a recunoaşte tumorile”, a precizat Antonio Chiocca, neurochirurg de la Brigham and Women’s Hospital din Boston. Chiocca studiază virusurile oncolitice sau virusurile care infectează şi omoară celulele canceroase, care ar putea fi folosite în tratamente pentru cancerul pe creier.

• Dilema creatinei: Ar putea ajuta și creierul, nu doar mușchii?
• Oamenii de știință au transformat sângele în material care repară oasele

„Ideea este de a plasa o infecţie virală în tumoră, lucru care ar alerta sistemul imunitar”, a precizat acesta. „Atenţionează-l că este o tumoare acolo”, mai adaugă cercetătorul.

Primele zile ale viroterapiei

Savanţii au început să experimenteze cu acest tip de imunoterapie chiar de la sfârşitul secolului al XIX-lea, dar în următorii 100 de ani importanţa domeniului a variat.

La începutul secolului al XX-lea, un chirurg pe nume William Coley a devenit faimos pentru încercările de a lupta împotriva cancerului prin expunerea pacienţilor la extracţii din ţesut infectat. Coley a devenit atras de concept după ce a întâlnit un om a cărui tumoră malignă a fost distrusă de infecţie. Coley a început să-şi infecteze pacienţii, dezvoltând mai târziu un vaccin din două bacterii modificate.

„Toxinele lui Coley”, aşa cum a fost numit vaccinul, a devenit un tratament popular pentru multe tipuri de cancer şi funcţiona prin inducerea febrei şi inflamaţiei în pacient. Numeroasele studii de caz au susţinut ideea că boala infecţioasă ar duce la remisia cancerului sau chiar la eliminarea completă, conform unui articol din jurnalul Molecular Therapy. Dar odată cu emergenţa radioterapiei, a chimioterapiei şi a altor tratamente imunoinhibitoare, viroterapiile au pierdut din popularitate.

A doua „epidemie” de viroterapie

Dezvoltarea sistemelor de studiu bazate pe modele de animale şi pe ţesut crescut în laborator a facilitat reapariţia, în anii ’40 şi ’50, studiilor de viroterapie, conform jurnalului Nature Biotechnology. Doctorii au infectat sute de pacienţi bolnavi de cancer în teste clinice, iar succesele au variat mult de la un experiment la altul. Unele tumori s-au retras semnificativ, iar vieţile au fost prelungite. Alţii au respins infecţia prea repede pentru a se bucura de beneficii, iar alţii au fost vindecaţi, dar au devenit victimele virusului.

Anii ’80 au văzut o altă reapariţie a viroterapiei, iar de atunci, domeniul a rămas în atenţia savanţilor. „S-a descoperit că anumite virusuri se înmulţesc mai bine în celulele canceroase decât în cele normale”, a precizat Grant McFadden, directorul Biodesign Center for Immunotherapy, Vaccines and Virotherapy de la Arizona State University.

Atunci când celulele devin canceroase, dezvoltă trăsături periculoase şi sunt eliminate cele benefice ale celulelor normale. Astfel, „celulele canceroase pierd capacitatea de a se proteja de infecţiile virale. Este călcâiul lui Ahile pe care virusurile îl exploatează”, a adăugat savantul.

Provocările sunt enorme

Cu ajutorul ingineriei genetice moderne, cercetătorii doresc să realizeze cel mai bun virus oncologic pentru a lupta împotriva inamicului.

Astfel, domeniul viroterapiei a progresat semnificativ în ultimele câteva decenii, dar cercetarea este dificilă. „Provocările sunt de a alege virusul potrivit, de a decide cum să fie înarmat şi cum să fie administrat”, a precizat McFadden. Unele viroterapii pot fi injectate direct în tumoră, făcând administrarea uşoară. Dar multe cancere sunt greu de atins cu un ac sau pot fi împrăştiate în tot corpul. „Problema administrării este o mare provocare”, a mai precizat McFadden.

Este totuşi bine că, acum, virusurile anticancer pot fi modificate pentru a ataca numai celule canceroase şi, de asemenea, pentru a trezi sistemul imunitar al gazdei. Dar viroterapia nu poate fi o terapie în sine. Studiile sugerează că aceasta trebuie să servească drept supliment la chimioterapie, radioterapie sau imunoterapie.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Virusurile – arma secretă împotriva cancerului?

Reuşită remarcabilă. Medicii au vindecat o pacientă de cancer, injectându-i virusul pojarului

Factorii care provoacă apariţia cancerului la copii şi modul în care poate fi depistată boala

Pacienţii ce suferă de cancer şi apelează la homeopatie riscă să moară de două ori mai repede