Teoria surprinzătoare a unor cercetători: o supernovă a dus la o extincţie în masă

La începutul Pleistocenului, o lumină puternică a apărut pe cerul străvechi, rămânând acolo timp de câteva săptămâni sau chiar luni. A fost o supernovă aflată la circa 150 de ani lumină de Terra. În câteva sute de ani, mult după ce lumina de pe cer s-a stins, un „tsunami” de energie cosmică de la acea explozie ar fi ajuns la planeta noastră, bombardând atmosfera, ducând la schimbări climatice şi declanşând extincţii în masă ale animalelor oceanice mari, inclusiv a megalodonului, o specie de rechin de dimensiunea unui autobuz, scrie Science Daily.

Echipa internaţională de cercetători a publicat recent un articol în jurnalul Astrobiology unde descriu pe larg acest studiu.

• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte
• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ

„Fac studii de genul acesta de 15 ani şi întotdeauna în trecut era bazat pe ceea ce ştim în mod general, anume că supernovele ar fi trebuit să afecteze Pământul într-un fel sau altul. De data aceasta, este diferit. Avem dovezi ale evenimentelor apropiat la un timp specific. Ştim cât de departe erau, astfel că putem calcula modul în care ar fi afectat Terra şi îl putem compara cu ceea ce ştim că s-a întâmplat în acel timp”, a precizat Adrian Melott, profesor de fizică şi astronomie la University of Kansas.

Studiile recente asupra depozitelor de pe fundul oceanic de izotopi de fier-60 au oferit dovezi concrete ale timpului şi distanţei supernovei.

„Cea mai bună explicaţie ar fi explozia mai multor supernove”

„Pentru că fier-60 este radioactiv, dacă s-ar fi format odată cu Pământul, ar fi dispărut demult până acum. Astfel a trebuit să fie precipitat. Există încă dezbatere dacă este vorba despre o singură supernovă sau un lanţ de ele. Eu sunt în favoarea a două, dintre care una incredibil de puternică şi aproape. Dacă analizez reziduul de fier-60, există o creştere însemnată acum 2,6 milioane de ani, dar există exces împrăştiat şi de acum 10 milioane de ani”, a mai precizat savantul.

Coautorii studiului au fost Franciole Marinho de la Universidade Federal de Sao Carlos din Brazilia şi Laura Paulucci de la Universidade Federal do ABC, tot din Brazilia. Conform echipei, există şi alte dovezi ale unei serii de supernove în arhitectura spaţiului cosmic înconjurător.

„Avem Bula Locală în mediul interstelar. Ne aflăm chiar la margine. Este o regiune gigantică de circa 300 de ani lumină în diametru. Este practic un mediu foarte fierbinte, cu gaz de densitate scăzută – aproape tot gazul a fost înlăturat. Cea mai bună explicaţie pentru bulă ar fi explozia mai multor supernove. Când realizăm calculele, acestea sunt bazate pe ideea că o supernovă care explodează bombardează un timp scurt Pământul. Dar în Bula Locală, radiaţiile cosmice ar fi durat 10.000 – 100.000 de ani. În acest mod, ne-am putea imagina o serie întreagă de supernove care să alimenteze emisiile de radiaţii în Bula Locală”, a precizat Melott.

Chiar dacă este vorba despre una sau mai multe, energia de la evenimentul cosmic care a dus la formarea unui strat de fier-60 peste tot pe planetă a dus şi la ploaia cu particule numite muoni, care ar fi cauzat cancere şi mutaţii, în special la animalele mari.

De aceea, o supernovă de acum 2,6 milioane de ani poate fi asociată cu extincţia megafaunei marine de la limita Pliocen-Pleistocen, unde circa 36% dintre genuri au dispărut. Extincţia s-a concentrat în apele de coasă, unde organismele mari ar fi fost expuse la doze mai mari de radiaţie. Conform autorilor, pagubele create de muoni s-ar fi diminuat odată cu adâncimea.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Într-un detaliu fără precedent, astronomii au asistat la primele momente ale morţii unei stele. Observaţiile sunt extrem de utile în înţelegerea expansiunii Universului

Noi informaţii dezvăluie modul în care au fost create elementele grele după Big Bang

Ne putem afla deja în a şasea extincţie în masă, iar aceasta este cauzată de activitatea umană

Descoperire surprinzătoare! Viaţa s-a refăcut mult mai rapid decât s-a crezut în urma celei mai severe extincţii în masă