Mathilda Mommersteeg şi echipa sa de la Universitatea Oxford au comparat codul genetic al peştelui de râu cu cel orb de peşteră, pentru a descoperi ce mecanisme speciale sunt necesare pentru repararea inimii. Au găsit trei zone ale genomului peştelui care erau implicate în capacitatea sa de a-şi reface inima, scrie Phys.
De asemenea, cercetătorii au comparat activitatea genelor peştilor din râu versus cei de peşteră (din aceeaşi specie) în perioadă imediat după rănirea inimii. Două gene, lrrc10 şi caveolin, au fost mult mai active în peştele de râu şi pot fi cheia pentru dobândirea capacităţii.
Lrrc10 este deja asociată cu o condiţie a inimii numită cardiomiopatie dilatată. Cercetătorii au studiat efectul acestei gene pe peştele zebră, un alt peşte care are aceeaşi trăsătură remarcabilă. Atunci când echipa a dezactivat gena lrrc10, a observat că peştele nu-şi mai poate repara inima.
Descoperirea are implicaţii care nu pot fi supraestimate, în contextul creşterii cazurilor de boli cardiace la nivel global. Oamenii care suferă de astfel de boli nu-şi pot regenera inimile, iar singura soluţie este transplantul de inimă, o procedură riscantă. Cercetătorii speră ca dezlegarea misterului genei să ducă la o alternativă la transplant, una care să vindece inima bolnavă.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Cum funcţionează prima inimă bionică din lume. Nu are puls şi este făcută din titan – VIDEO
Un studiu de amploare arată că suplimentele de vitamina D nu sunt atât de utile pe cât se credea
Cercetătorii au creat în laborator o ”inimă” care are puls asemenea unei inimi naturale – VIDEO