Telescopul Spaţial Hubble al NASA observă astfel de stele printr-un program numit HAZMAT (Habitable Zones and M dwarf Activity across Time), scrie Science Daily.
Pitică de tipul M este termenul astronomic pentru piticele roşii – cele mai mici, cele mai abundente şi cele mai longevive stele din galaxia noastră. Programul HAZMAT este o analiză a piticelor roşii la trei vârste diferite: tânăr, intermediar şi bătrân.
Semnalele luminoase stelare de la piticele roşii se văd în special bine în lungimi de undă ultraviolete, iar Hubble este tocmai potrivit pentru aceste observaţii.
Echipa de cercetători condusă de Evghenia Şkolnik de la Arizona State University a găsit că semnalele de la cele mai tinere pitice roşii (care au doar 40 de milioane de ani) sunt de 100 – 1.000 de ori mai energice decât în perioadele următoare.
Întrucât activitatea intensă a stelelor în prima fază a existenţei produce o cantitate însemnată de radiaţii, planetele solide care se pot forma în zona locuibilă sunt bombardate de aceste emisii, făcând puţin probabilă orice apariţie a vreunei forme de viaţă.
„Scopul programului HAZMAT este de a înţelege habitabilitatea planetelor din jurul stelelor cu masă mică”, a precizat Şkolnik. „Aceste stele de masă mică au o importanţă esenţială în înţelegerea atmosferelor planetare”.
Rezultatele acestei prime părţi a programului au fost publicate în The Astrophysical Journal. S-a examinat frecvenţa luminoasă a 12 pitice roşii. Programul a detectat şi una dintre cele mai intense semnale observate în lumină ultravioletă. Evenimentul a fost mai puternic decât cel mai puternic semnal luminos al Soarelui înregistrat vreodată.
„În ceea ce priveşte Soarele, avem sute de ani de observaţii, iar în tot acest timp am observat una-două semnale luminoase a căror energie se aproapie de cea de acum. În mai puţin de o zi de observaţii ale acestor stele tinere, am putut vedea evenimentul, ceea ce înseamnă că astfel de evenimente sunt extrem de dese”, a precizat Parke Loyd, alt autor al studiului.
„Emisiile pe care le-am observat au capacitatea de a distruge atmosfera unei planete”, a adăugat Loyd. Totuşi acesta susţine că „nu înseamnă neapărat că şansele nu există pentru apariţia vieţii. Poate fi o altfel de viaţă decât cea pe care ne-o imaginăm sau pot fi alte procese care refac atmosfera pe planetă. În mod clar este un mediu vitreg, dar aş ezita să spun că ar fi un mediu steril”, a conchis cercetătorul.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
O nouă ipoteză propusă de cercetători ar putea ajuta la descoperirea vieţii extraterestre
Astronomii americani susţin că pot descoperi forme de viaţă extraterestră
Mai multe dovezi că două planete similare Terrei sunt… într-adevăr similare Terrei