Lunile pot avea luni la rândul lor? Un nou studiu susţine că este posibil
„În toate sistemele planetare, sateliţii naturali apar într-un spaţiu dinamic îngust: planetele orbitează stelele, iar lunile orbitează planetele”, au scris cercetătorii în studiul publicat pe 9 octombrie în arXiv.org. „Astfel că este natural să întrebi, pot exista subluni care să orbiteze lunile?”, au adăugat aceştia.
Deşi nicio sublună nu se află în Sistemul Solar, fenomenul pare să fie posibil. În noua lucrare, Juna Kollmeier şi colegul să Sean Raymond de la Universitatea Bordeaux din Franţa, au căutat o posibilitate matematică pentru existenţa unei subluni. Folosind ecuaţii care să arate efectele mareice ale planetelor asupra sateliţilor naturali, echipa a determinat că sublunile pot exista dacă luna gazdă este suficient de masivă, subluna este suficient de mică şi dacă există suficient spaţiu între aceste luni şi planetă, potrivit Live Science.
„Am găsit că subluni de câteva zeci de kilometri în diametru pot supravieţui doar în jurul lunilor de câteva mii de kilometri în diametru. Dacă aceşti parametri nu sunt îndepliniţi, forţele mareice pot fi suficient de mari pentru a duce la ciocnirea celor două corpuri sau suficient de slabe pentru a arunca subluna în afara sistemului”, precizează cercetătorii.
Bazându-ne pe aceste criterii, câteva luni din Sistemul Solar pot găzdui mini-luni, „precum lunile Titan şi Iapetus ale lui Saturn, Callisto a lui Jupiter şi chiar şi Luna Pământului”, adaugă cercetătorii.
„Existenţa sau mai degrabă lipsa sublunilor poate implica limite importante ale formării sateliţilor naturali şi a evoluţiei sistemelor planetare”, au scris autorii.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Un grup de cercetători a ajuns la concluzia că pe Lună a putut exista viaţă
În premieră, astronomii au detectat prima Lună din afara Sistemului Solar