Dezvoltate de Rebecca Kramer-Bottiglio, de la Universitatea Yale, membranele nu au un scop specific, putând fi folosite în multe aplicaţii, de la roboţi de căutare la tehnologii purtabile. Rezultatele echipei au fost publicate în detaliu în jurnalul Science Robotics.
Membranele sunt realizate dintr-un material elastic în care sunt încorporate cu senzori şi elemente de acţionare. Plasate pe un obiect, cum ar fi un animal împăiat sau un cilindru din spumă, membrana „trezeşte la viaţă” aceste obiecte. Roboţii pot efectua diferite sarcini care depind de proprietăţile obiectelor şi de modul în care membrana a fost aplicată, scrie Science Daily.
„Putem lua membrana şi să învelim cu ea un obiect pentru a realiza o sarcină – locomoţie, spre exemplu – şi putem să o luăm şi să o punem pe un alt obiect pentru a efectua altă sarcină, precum prinderea sau mişcarea unui obiect”, a precizat cercetătoarea. „Putem lua aceeaşi membrană de pe obiect şi să o punem pe un tricou pentru a avea un dispozitiv activ purtabil”, a adăugat Kramer-Bottiglio.
Cercetătoarea a venit cu această idee după ce, acum câţiva ani, NASA a dorit sisteme robotice moi. Tehnologia a fost făcută în parteneriat cu NASA, iar natura sa multifuncţională şi reutilizabilă ar permite astronauţilor să realizeze mai multe sarcini cu acelaşi material reconfigurabil.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Un robot a realizat, ÎN PREMIERĂ, o operaţie în interiorul ochiului uman