Deşi stelele neutronice sunt în general studiate în emisii radio şi de energie ridicată, precum razele X, studiul demonstrează că informaţii noi şi interesante cu privire la stele neutronice pot fi obţinute prin studierea lor în lumină în infraroşu, scrie Science Daily.
Studiul a fost realizat de o echipă internaţională de cercetători din Statele Unite şi Turcia şi ar putea ajuta astronomii să înţeleagă mai bine evoluţia stelelor neutronice – rămăşiţe extrem de dense rezultate în urma exploziei unei supernove. Stelele neutronice sunt numite şi pulsari pentru că se învârt foarte rapid.
O lucrare care descrie studiul şi cele două explicaţii posibile pentru descoperire a apărut în Astrophysical Journal.
„Această stea neutronică face parte dintr-un grup de şapte pulsari apropiaţi – numiţi ‘Cei Şapte Magnifici’ – care sunt mai fierbinţi decât se putea având în vedere vârsta lor şi energia disponibilă”, a precizat Bettina Posselt, profesoară de astronomie şi astrofizică la Pennsylvania State University şi autoarea principală a studiului. „Am observat o arie extinsă de emisii în infraroşu în jurul acestei stele neutronice numită RX J0806.4-4123 – care se extinde la circa 200 de unităţi astronomice (o unitate astronomică e distanţa de la Pământ la Soare) de stea”, a adăugat aceasta.
Există două explicaţii pentru semnalul în infraroşu extins detectat de Hubble. Prima este că este un disc de material – probabil praf – înconjurând pulsarul.
„Un astfel de disc ar fi compus din materie de la o stea masivă. Interacţiune cu steaua neutronică ar fi încălzit obiectul şi i-ar fi încetinit rotaţia. Dacă se confirmă că este un disc ce provine de la supernovă, rezultatul ar putea schimba înţelegerea noastră generală cu privire la evoluţia stelelor neutronice”, a adăugat Posselt.
O a doua explicaţie posibilă este existenţa unei „nebuloase a curenţilor de la pulsar”. „Un curent de pulsar ar putea fi produs atunci când particulele sunt accelerate în câmpul electric care este produs de o rotaţie rapidă a unei stele neutronice cu un câmp magnetic puternic. Pe măsură ce steaua neutonică se deplasează prin mediul interstelar la viteze mai mari decât viteza sunetului, un şoc se poate forma unde mediul interstelar interacţionează cu vântul pulsarului. Particulele ar emite apoi radiaţie, cauzând semnalul infraroşu extins observat”, a adăugat cercetătoarea.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Cercetătorii au descoperit un lucru surprinzător cu privire la stelele neutronice