Ochii au o versiune proprie a vederii nocturne

„Pentru a vedea noaptea a trebuit să se adapteze la limita unei particule elementare, un foton”, a declarat Greg Field, profesor de neurobiologie din cadrul Universităţii Duke, Marea Britanie. „Este remarcabil cât de puţini fotoni sunt noaptea”, a adăugat el. 

Conform MedicalXpress, descoperirea arată cum se modifică celulele retinei sensibile la mişcare. Chiar şi în condiţii cu lumină bună, identificarea prezenţei şi direcţiei de mişcare a unui obiect reprezintă cheia supravieţuirii pentru mare parte din animale. Dar detectarea mişcării atunci când există un singur punct de referinţă nu funcţionează foarte bine. Aşadar, retina vertebratelor are patru tipuri de celule sensibile la mişcare, fiecare specifică unei mişcări în sus, în jos, în stânga şi dreapta. 

Atunci când un obiect se mişcă precis într-unul dintre aceste puncte, dacă mişcarea se produce la mijloc ambele tipuri de celule se activează, însă nu au aceaşi capacitate. „Pentru sarcini complexe, creierul utilizează grupuri mari de neuroni, deoarece unul singur nu poate realiza treaba”, a declarat Field. 

La oameni aceşti neuroni reprezintă 4% din celulele care transmit semnale din retină către creier. La şoareci, procentul este de 20-30%, deoarece detectarea mişcării este vitală. În cadrul studiului, cercetătorii au analizat retinele rozătoarelor la microscop, într-o cameră întunecată. Astfel, studentul Xiaoyang Yao din cadrul laboratorului lui Field a descoperit că celulele retinei sensibile la mişcarea ascendentă se schimbă atunci când lumina este redusă. Neuronii pentru această direcţie se activează în astfel de condiţii chiar dacă mişcarea nu este ascendentă. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: