Echipa a realizat materialul ce poate transforma undele luminii infraroşii într-un impuls ce poate propulsa sonda la o viteză de aproximativ 60.000 de kilometri pe secundă. Conform Science Alert, ar reprezinta 20% din viteza luminii prin intermediul căreia o mică sondă ar putea ajunge la cel mai apropiat vecin stelar al sistemului nostru, Proxima Centauri, în doar câţiva zeci de ani, nu în milenii
Deşi reuşesc să obţină informaţii valoroase cu ajutorul lumini pe care o emit stelele aflate la distanţă, specialiştii pot afla nenumărate detalii prin analizarea de aproape a lor. Deşi trimiterea oamenilor într-un sistem solar apropiat nu va avea loc curând, cercetătorii pot analiza aceste lumi îndepărtate prin intermediul inerţiei fotonilor.
Ideea inovaţiei este de utilizare a unui laser pentru transmiterea unei raze de fotoni pe lungimi de undă cu infraroşu ce pot ajuta la transportarea obiectelor prin spaţiu. Pentru ca materialul din care este realizată sonda sau fenomenele din spaţiu să nu afecteze viteza de propagare a vehicului, cercetătorii au iventat nanomaterialul. Acesta va optimiza modul în care lumina este absorbită şi emisă şi va permite captarea unei cantităţi suficiente de lumină fără ca sondă să se supraîncălzeazcă.
Siliconul deţine indicele de refracţie ideal, însă compusul nu emite radiaţiile şi căldura, aşadar sonda s-ar fi dezintegrat. Astfel specialiştii au apelat la siliciu, deşi nu are capacitatea de refracţie, poate transforma căldura şi radiaţiile mult mai eficient decât siliconul.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: