Aceste 25 de mutaţii pot explica modul în care omul a reuşit să aibă o speranţă de viaţă atât de extinsă

Conform Science Alert, descoperirea a peste 20 de schimbări genetice ar putea ajuta la explicarea abilităţii oamenilor de prelungire a speranţei de viaţă. De asemenea, acestea ar putea ajuta la dezvoltarea tratamentelor ce ne-ar ajuta să avem câţiva ani în plus de viaţă sănătoasă. 

Cercetătorii studiază de obicei genele îmbătrânirii prin comparare cu alte alte grupuri de organisme ce au o speranţă de viaţă scurtă, precum musculiţele de oţet sau nematodele. Ocazional, aceştia analizează familiile în care unul dintre membrii a ajuns la o vârstă considerabilă. Toate aceste aspecte furnizează indicii privind genele ce contribuie la prelungirea vieţii, însă nu furnizează informaţii despre depăşirea vârstei de 100 de ani, în timp ce rudele apropiate omului, precum gorilele, reuşesc să trăiască chiar şi 60 de ani. 

Speranţa de viaţă a animalelor pare că evoluează rapid. Strămoşii omului şi macacii, de pildă, s-au separat în urmă cu aproximativ 30 de milioane de ani în urmă. Teoria speranţei de viaţă ar putea explica diferenţele din regatul animalelor, în acest caz rata metabolismului fiind asociată cu riscul apariţiei celulelor senescente.

Acumularea de mutaţii ar putea fi cea care scurtează viaţa unor specii, îmbătrânirea fiind un lucru care nu este necesar atunci când a fost atins nivelul necesar de reproducere. 

Un alt concept ce merită explorat este denumit ipoteza pleitropică. Aceasta a fost prezentată de către biologul american George C. Williams ca fiind o modalitate prin care pot fi explicate diferenţele speranţei de viaţă în funcţie de procesele evoluţionare. Ipoteza se bazează pe pleiotropie, genele singulare ce afectează numeroase caracteristici fizice. 

O echipă de specialişti din cadrul Institutului de Biologie Evoluţionară din Spania  a încercat să detecteze aceste mutaţii la diferite specii de primate pentru a afla mai multe informaţii despre genele ce prelungesc viaţa. Prin identificarea relaţiei statistice dintre speranţa de viaţă maximă şi alte caracteristici ale aspectelor vieţii din istorie ce au constribuit la sănătate sau prelungirea vieţii, echipa a determinat trei dintre speciile de primate din cadrul studiului ce trăiau mai mult decât strămoşii lor: oamenii şi două specii de macac. 

În urma analizării diferitelor secvenţieri ale aminoacizilor, cercetătorii au identificat 25 de schimbări genetice ce au evoluat separat la fiecare specie. „Acestea sunt dovezi clare ale genelor care ne-au ajutat să ne prelungim viaţa”, a afirmat principalul cercetător Arcadi Navarro din cadrul Institutului de Biologie Evoluţionară. 

Aceste gene sunt în mare asociate sănătăţii cardiovasculare, inclusiv semnalarea factorilor care ajută la vindecarea rănilor sau schimbări ale procesului de coagulare. „Descoperirile sunt importante deoarece o adaptarea a mecanismului de coagulare este necesară în cazul speciilor ce trăiesc mai mult”, a declarat autorul studiului Gerard Muntane, din cadrul Institutului de Biologie Evoluţionară.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: