Aceste depozite de gheaţă, găsite de cercetătorii de la NASA în cele mai reci şi întunecate părţi ale regiunilor polare, sunt distribuite neomogen şi pot fi extrem de vechi, scrie Science Daily.
La polul sudic, o mare parte din gheaţă este concentrată în cratere, în timp ce în nord gheaţa este răspândită pe o regiune mai întinsă, dar în concentraţii mai mici.
Echipa de savanţi a fost condusă de Shuai Li de la Universitatea Hawaii şi de la Universitatea Brown şi îl include şi pe Richard Elphic de la Ames Research Center al NASA. Aceştia au folosit date de la Moon Mineralogy Mapper (M3) aflat la bordul navei spaţiale Chandrayaan-1, lansată în 2008 de agenţia spaţială a Indiei.
Cea mai mare cantitate din această gheaţă se află în umbrele craterelor, acolo unde cea mai mare temperatură nu atinge -160 de grade Celsius. În aceste zone, din cauza (sau datorită) înclinaţiei satelitului nostru natural, lumina solară nu ajunge în nicio perioadă a anului.
Observările anterioare au inclus doar dovezi indirecte ale existenţei apei solide pe suprafaţa Lunii. Pe viitor, apa poate fi resursă pentru expediţiile oamenilor şi chiar pentru formarea unei colonii pe satelit.
Descoperirile au fost publicate pe 20 august în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Pământul nu deţine cea mai mare cantitate de apă din Sistemul Solar
Descoperire uriaşă: primul lac cu apă în stare lichidă pe Marte. ”Este un rezultat excepţional”