Noile observaţii au fost realizate cu ajutorul telescoapelor spaţiale Hubble şi Spitzer şi au inclus analize asupra giganţilor gazoşi similari lui Jupiter, dar care, spre deosebire de cea mai mare planetă din Sistemul nostru Solar, planetele acestea au temperaturi ridicate şi compoziţii chimice surprinzătoare care le face asemănătoare mai degrabă cu stelele decât cu planetele gazoase.
Totuşi, un nou studiu publicat recent de o echipă de cercetare care îl include pe astrofizicianul Michael Line, profesor la Arizona State University, propune o explicaţie – aceste planete bogate în substanţe gazoase au compoziţii care în esenţă sunt normale, conform aspectelor cunoscute ale formării planetelor. Ce este însă diferit este faptul că atmosferele din partea spre stea se asemănă mai degrabă cu atmosferele stelelor decât cu cele ale unei planete, scrie Science Daily.
Cea mai mare cunoscută a acestor planete a fost motivul pentru care vaporii de apă par să lipsească din atmosferele acestor lumi, în condiţiile în care sunt abundenţi la planetele similare, dar mai reci.
Conform noului studiu, planetele ultrafierbinţi au ingredientele apei (atomi de hidrogen şi de oxigen), dar ca urmare a radiaţiei intense de pe partea expusă la stea, temperaturile urcă suficient de mult astfel încât moleculele de apă sunt dezintegrate.
De asemenea, având în vedere apropierea faţă de stea, aceste planete sunt „prinse gravitaţional” şi nu se pot roti în jurul propriei axe, ceea ce înseamnă că doar o jumătate din planetă se va afla mereu către stea, în timp ce cealaltă jumătate se va afla în întuneric.
„Părţile luminoase a acestor lumi sunt furnale”
Temperaturile de pe partea expusă se încadrează între 2.000 şi 3.000 de grade Celsius, fiind cea mai fierbinte categorie de exoplanete cunoscută până acum.
„Părţile luminoase a acestor lumi sunt furnale care arată mai degrabă cu atmosferele stelare decât cu atmosferele planetare” a precizat Vivien Parmentier, astrofizician la Universitea Aix Marseille din Franţa şi conducătorul studiului publicat recent în jurnalul Astronomy and Astrophysics. „În acest mod, categoria aceasta extinde perspectiva noastră asupra a cum ar trebui să arate planetele”, adaugă cercetătorul.
Planetele studiate în noua lucrare sunt WASP-103b, WASP-18b şi HAT-P-7b, care sugerează că vânturile puternice ar fi dezintegrat moleculele cu apă în jumătatea întunecată a planetelor. Aici, atomii se pot recombina în molecule de apă şi pot forma nori care vor migra înapoi spre partea luminoasă unde moleculele de H2O ce îi compun vor fi dezintegrate din nou.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Vânătorul de exoplanete TESS a transmis către Pământ prima imagine – FOTO
Mai multe dovezi că două planete similare Terrei sunt… într-adevăr similare Terrei
Au fost descoperite 95 de exoplanete noi în afara Sistemului Solar
Astronomii au descoperit cele mai tinere planete observate până acum în galaxia noastră