Lucrul ce îl uimea pe artist i-a pus pe gânduri şi pe specialişti. Conform Science Alert, 500 de ani mai târziu, specialiştii încă încearcau să descopere ce se află în spatele „salturilor hidraulice”. Însă, în prezent, cercetători din cadrul Universităţii Cambridge susţin că au rezolvat această problemă.
Salturile hidraulice sunt un lucru extrem de comun. Trebuie doar să deschizi robinetul şi să priveşti cum curge apa pe fundul chiuvetei În timp ce nivelul apei creşte, apa pare că se strânge într-o „treaptă” ce pare că rămâne nemişcată până când chiuveta începe să se umple.
Această undă de şoc poate fi observată şi pe fundul stăvilarelor, a cascadelor, practic în orice loc în care se întâlnesc doi curenţi de apă care curg cu viteze diferite.
Da Vinci a ajuns la concluzia că aceasta este pur şi simplu natura modului în care se comportă apa. Însă în 1914, fizicianul John William a sugerat o teorie privind undele de şoc ale lichidelor. Explicaţia sa conţinea lucruri precum vâscozitatea, energia kinetică şi potenţiala forţă.
Tensiunea de la suprafaţă, pe de altă parte, joacă un rol considerabil ce ar putea fi minimizat de creşterea fluxului. În cadrul noului studiu, inginerul Rajesh Bhagat susţine că, în trecut, specialiştii au interpretat greşit influenţa tensiunii de suprafaţă. „Am arătat faptul că, în timpul saltului, tensiunea la suprafaţă şi forţa vâscozităţii echilibrează momentul mecanic al peliculei lichide, iar gravitaţia nu joacă un rol semnificativ”, a notat Bhagat în studiu.
Prin ignorarea efectului gravitaţiei şi concentrarea pe tensiunea de la suprafaţă, cercetătorii au găsit noi modalităţi de manipulare a saltului hidraulic prin intermediul adăugării agenţilor activi de suprafaţă. „Înţelegerea procesului ar putea duce la reducerea dramatică a utilizării apei industriale”, a afirmat Bhagat.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: