Infecţia afectează atât bărbaţii, cât şi femeile, iar primul simptom al apariţiei este o usturime dureroasă. Conform Live Science, sifilisul se răspândeşte de la o persoană la alta prin intermediul contactului direct cu rana unei persoane infectate.
Astfel de răni se găsesc pe penis, în vagin, anus, în interiorul gurii sau pe buze. O persoană se poate infecta dacă întreţine relaţii sexuale neprotejate, vaginale, anale sau orale. De asemenea, poate fi transmis şi de la mamă la copil în timpul sarcinii. Unul dintre cele mai mari mituri despre sifilis este că boala a fost eradicată, spune dr. Lindley Barbee, specialist în boli infecţioase din cadrul Harborview Medical Center din Seattle, SUA.
De fapt sifilisul a fost aproape eradicat în urmă cu 10 ani, dar în prezent numărul cazurilor de sifilis a crescut. Rata apariţiei bolii a crescut cu 18% din 2015 până în 2016, majoritatea cazurilor au apărut în timpul relaţiilor homosexuale între bărbaţi.
În 2016 au fost înregistrate 630 de cazuri de sifilis congenital, forma bolii ce apare atunci când este transmisă de la mamă la făt. Sifilisul congenital poate provoca grave probleme de sănătate, inclusiv avort sau naştere prematură, dar şi probleme cerebrale şi la nivelul sistemului nervos. Nivelul crescut de transmitere a bolii de la mamă la copil poate fi prevenit prin realizarea testelor pentru sifilis în timpul sarcinii şi administrarea tratamentului în cazul în care este depistat ca fiind pozitiv.
Factorii de risc:
Utilizarea prezervativului în timpul activităţii sexuale poate reduce riscul infectării cu sifilis. Totodată, abstinenţa sau relaţia monogamă cu o persoană neinfectată poate reduce riscul.
Testele pentru sifilis
Femeile însărcinate ar trebui să realizeze teste pentru sifilis măcar o dată în timpul sarcinii. Testul de sânge este realizat de obicei în perioada prenatală, însă în cazul acelor gravide testul poate fi repetat şi în cel de-al treilea trimestru.
Bărbaţii care au relaţii homosexuale sunt sfătuiţi să realizeze teste pentru depistarea sifilisului cel puţin o dată pe an sau mai des dacă este vorba despre multipli parteneri.
Sifilisul mai este cunoscut şi ca „marele prefăcut” deoarece simptomele lui sunt asemănătoare cu cele ale altor boli. Simptomele sifilisului la adulţi pot varia în funcţie de etapa infecţiei: primară, secundară, latentă sau terţială.
Faza primară
Primul semn al apariţiei sifilisului este de obicei apariţia unei răni reduse ca dimensiuni, dureroasă. Aceasta apare de obicei în zona prin care a pătruns bacteria. De obicei, această rană poartă denumirea de sancrul şi apare la trei săptămâni de la infectare şi dispare după şase săptămâni. indiferent dacă este tratat sau nu.
Chiar dacă un sancrul se vindecă de la sine, asta nu înseamnă că sifilisul a dispărut, ci că a ajuns la o altă fază de dezvoltare. Rana poate apărea pe o locaţie vizibilă: buze, gură, însă poate fi şi dificil de indentificat dacă se află în jurul penisului sau în vagin.
Faza secundară
În timpul fazei secundare, bacteria sifilisului s-a răspândit în corp, iar persoanele încep să dezvolte iritaţii pe palme, mâini, picioare şi tălpi. Iritaţia este asemănătoare cu înţepăturile de insecte şi nu provoacă mâncărimi. Alte simptome sunt cele asemănătoare răcelii, gâtul inflamat, febră, dureri musculare, oboseală şi imflamarea glandelor limfatice.
De obicei, faza secundară a bolii durează între câteva săptămâni şi câteva luni. Deşi simptomele se pot diminua, dacă nu este tratată boala ajunge în următoarea fază.
Faza latentă
În această etapă, persoana nu mai are simptome vizibile ale infecţiei. Însă în ciuda lipsei semnelor, bacteria se află încă în organism. Aproximativ 25% dintre persoanele infectate ajung din nou în faza secundară a bolii în timp ce altele rămân în faza latentă pentru 10-20 de ani.
Faza terţială
Faza terţială este rară şi nu a mai fost observată de la apariţia tratamentului cu penicilină. Această etapă prezintă cele mai puternice simptome, pot fi afectate diferite organe precum creierul, inima, ficatul, oasele sau încheieturile. Această fază poate provoca moartea.
Neurosifilisul şi sifilisul ocular
Dacă nu este tratată, simptomele bolii se pot răspândi la creier şi sistemul nervos şi pot produce neurosifilis sau se pot răspândi la ochi, unde provoacă sifilis ocular. Aceste efecte pot apărea în oricare dintre etape.
Neurosifilisul provoacă dureri de cap şi ale coordonării muşchilor. Sifilisul ocular poate afecta majoritatea structurilor ochilor şi poate provoca orbire.
Sifilisul este tratat de obicei cu penicilină, însă mai pot fi administrate şi alte antibiotice pentru persoanele alergice la penicilină. În cazul sifilisului nu au fost observate tulpini rezistente la tratament, precum în cazul gonoreei.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: