În mod ideal, sistemul imunitar identifică tumorile ca elemente ameninţătoare şi desfăşoară celule imunitare (celule T) pentru a le găsi şi a omorî celulele canceroase. Totuşi, aceste celule vor folosi o proteină numită PD-L1 pentru a „orbi” celulele T şi de a le împiedica să-şi îndeplinească funcţia şi, astfel, celulele canceroase pot scăpa de apărarea sistemului imunitar. PD-L1 protejează celulele tumorii prin activarea unei „frâne moleculare” cunoscută ca PD-1 pentru a opri celulele T, scrie Medical Xpress.
Într-un progress terapeutic important, anticorpii creaţi pentru a bloca PD-L1/PD-1 au unele beneficii demonstrate clinic la anumiţi pacienţi bolnavi de cancer. Totuşi, unii nu răspund la o astfel de terapie, ceea ce a reprezentat un mister.
Acum, o echipă internaţională de savanţi condusă de cei de la UC San diego au scos la iveală unele indicii.
Aşa cum arată în lucrarea publicată pe 10 iulie în jurnalul Cell Reports, cu autorii principali Enfu Hui şi Yunlong Zhao, cercetătorii au descoperit un lucru interesant în bătălia celulelor T cu cancerul. Unele celule canceroase nu au doar „arma” PD-L1, dar şi „frâna” PD-1. Această expresie simultană face ca PD-1 să se lege şi să neutralizeze PD-L1 în aceeaşi celulă a tumorii. Astfel, PD-L1 din aceste celule nu se mai pot lega de „frânele” PD-1 din celulele T.
Studiul sugerează că pacienţii cu un nivel ridicat de PD-1 în celulele canceroase pot să nu răspundă bine la anticorpi pentru că mecanismul lansat de PD-1 se autoanulează. La aceşti pacienţi, alte mecanisme în afară de PD-l1/Pd-1 sunt active de tumori pentru a scăpa de sistemul imunitar.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
De ce nu a fost identificat un tratament pentru cancer până în prezent?
Care sunt obiceiurile greşite ale românilor bolnavi de cancer
Factorii care provoacă apariţia cancerului la copii şi modul în care poate fi depistată boala