Astronomii de la Universitatea Durham din Marea Britanie au condus o echipă internaţională de experţi pentru a investiga modul în care Uranus a ajuns să aibă axa de rotaţie aproape orizontală şi ce alte consecinţe a putut avea un impact de o asemenea magnitudine pentru evoluţia planetei, scrie Phys.
Echipa a realizat primele simulări computerizate pentru diferite coliziuni masive cu gigantul de gheaţă pentru a încerca să afle etapele evoluţiei planetei.
Cercetarea confirmă rezultatele studiilor anterioare conform cărora axa înclinată a lui Uranus a avut drept cauza o coliziune catastrofică – cel mai probabil cu o protoplanetă alcătuită din rocă şi gheaţă – în timpul formării Sistemului Solar, acum circa 4 miliarde de ani.
Simulările au mai arătat totodată că detritusul de la obiectul care a lovit gigantul de gheaţă a format un fel de coajă subţire de gheaţă la suprafaţă, ducând la izolarea termică şi mai bună a miezului planetei. Aşadar, în atmosfera superioară, Uranus a ajuns să aibă temperaturi de -216 grade Celsius.
Conform Space, un alt motiv pentru temperaturile scăzute este faptul că acest miez este foarte rece comparativ cu cel al altor planete, având undeva sub 5.000 de grade Celsius.
Noile descoperiri au fost publicate recent în The Astrophysical Journal.
Jacob Kegerreis, autorul principal al studiului şi cercerător la Institute for Computational Cosmology din cadrul Universităţii Durham, a precizat că „Uranus se roteşte pe o parte, cu axa sa formând unghiuri aproape drepte cu cele ale altor planete din Sistemul Solar. Acest lucru a fost cauzat aproape sigur de un impact major, dar ştim foarte puţine despre cum s-a întâmplat acest lucru şi cum un astfel de eveniment violent a afectat planeta. Am realizat mai mult de 50 de scenarii de impact folosind simulări computerizate pentru a vedea dacă putem reconstitui condiţiile care constituie evoluţia planetei. Descoperirile noastre confirmă că cel mai probabil tânăra planetă a fost implicată într-o coliziune cataclismică cu un obiect de două ori mai masiv ca Terra, dacă nu chiar mai masiv, modificândui orientarea axei şi stabilind evenimentele care au ajutat la crearea planetei pe care o vedem astăzi”.
Conform simulărilor, acest lucru poate fi explicat de obiectul de impact care a lovit planeta. Coliziunea a fost suficient de puternică pentru a afecta axa lui Uranus, dar totuşi planeta a putut să-şi păstreze o mare parte din atmosferă.
De asemenea, studiul poate explica şi procesul de la baza formării inelelor lui Uranus şi a sateliţilor, simulările sugerând că impactul a dus la eliberarea rocii şi a gheţii în orbită. Acest material s-a coagulat pentru a forma noi sateliţi ai planetei şi, mai mult, a putut schimba traiectoriile sateliţilor deja existenţi ai gigantului de gheaţă.
Mai mult decât atât, studiul arată că impactul ar fi putut crea gheaţă topită şi fragmente de forme neregulate de rocă în interiorul planetei. Acest lucru poate explica câmpul magnetic dezaxat al lui Uranus.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
În atmosfera lui Uranus miroase precum ouăle stricate
Telescopul Hubble a observat un fenomen fascinant pe Uranus, care are loc şi pe Pământ
Fenomen STRANIU detectat pe planeta Uranus. Este prezent şi pe Pământ