Savanţii au identificat că distanţa faţă de stea şi înclinarea axială sunt două elemente esenţiale pentru o climă propice apariţiei vieţii. Ambele planete din acest studiu au o înclinare axială stabilă, aşa cum este şi cazul Terrei, scrie Phys.
Cât despre zona habitabilă, poate fi dat un exemplu din sistemul nostru solar. „Marte este în zona locuibilă, dar înclinarea axială este foarte instabilă – variind de la 0 la 60 de grade”, a precizat Gongje Li de la Georgia Tech Assistant, care a condus studiul împreună cu Yutong Shan de la Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics. „Această instabilitate a contribuit probabil la degradarea atmosferei marţiene şi la evaporarea apei de suprafaţă”.
Ca o comparaţie, înclinarea axei Pământului variază de între 22,1 şi 24,5 grade, trecând de la o extremă la alta o dată la circa 10.000 de ani.
Kepler-186f are o rază cu mai puţin de 10% mai mare decât Terra, dar masa, compoziţia şi densitatea sunt necunoscute. Completează o orbită în jurul stelei sale o dată la 130 de zile. Conform NASA, luminozitatea lui Kepler-186 (steaua) la amiază ar părea la fel de intensă ca Soarele la apus.
Kepler-62f este cea mai asemănătoare exoplanetă (cu Pământul) după cea menţionată mai sus. Este cu circa 40% mai mare decât planeta noastră, fiind ultima planetă din sistemul din care face parte.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Astronomii au descoperit cele mai tinere planete observate până acum în galaxia noastră
Au fost descoperite 95 de exoplanete noi în afara Sistemului Solar
Au fost descoperite două sisteme solare ce conţin exoplanete asemănătoare cu Pământul
Vapori de apă, detectaţi în atmosfera unei exoplanete de mărimea lui Neptun