Prin combinarea datelor culese de telescopul spaţial Hubble al NASA şi cu Very Large Telescope al ESO, rezultatele arată că gravitaţia în această galaxie se comportă aşa cum a prezis teoria relativităţii generale a lui Albert Einstein, confirmând validitatea la scară galactică, scrie Phys.
În 1915, Einstein a propus teoria relativităţii generale pentru a explica modul în care funcţionează gravitaţia. De atunci, teoria a trecut o serie de teste de precizie în Sistemul Solar, dar nu au existat până acum teste precise la scară mai mare.
Se ştia din 1929 că Universul este în expansiune, dar în 1998, două echipe de astronomi au arătat că Universul se extinde chiar mai repede acum decât o făcea în trecut. Descoperirea surprinzătoare nu poate fi explicată decât dacă Universul este alcătuit în mare parte dintr-o componentă exotică numită energie întunecată. Totuşi, interpretarea se bazează pe relativitatea generală ca fiind teoria corectă a gravitaţiei la scară cosmologică. Testarea proprietăţilor gravitaţiei la distanţe mari este importantă pentru a valida modelul cosmologic.
Recent, o echipă de astronomi condusă de Thomas Collett de la Institute of Cosmology and Gravitation, al Universităţii Portsmouth, a folosit o galaxie ca lentilă gravitaţională pentru a realiza un test de precizie al gravitaţiei la scară astronomică.
„Relativitatea generală susţine că obiectele masive deformează spaţiu-timpul, ceea ce înseamnă că atunci când lumina trece pe lângă altă galaxie, traiectoria luminii este deviată. Dacă două galaxii sunt aliniate în câmpul nostru vizual, putem avea efectul de lentilă gravitaţională, unde vedem mai multe imagini ale galaxiei din spate. Dacă ştim masa galaxiei din faţă, atunci separaţia dintre multiplele imagini ne spune dacă relativitatea generală este teoria corectă a gravitaţiei la scară galactică”, a precizat Collett.
Se cunosc câteva sute de efecte de lentilă gravitaţională, dar multe sunt prea îndepărtate pentru a măsura masa în mod precis, astfel că nu pot fi folosite pentru a testa cu acurateţe relativitatea generală. Totuşi, galaxia ESO325-G004 este printre cele mai apropiate, la (doar) 500 de milioane de ani lumină faţă de Pământ.
„Am folosit datele de la Very Large Telescope din Chile pentru a măsura cât de repede se mişcă stelele în E325 – ceea ce ne-a ajutat să ştim cât de multă masă trebuie să fie în E325 pentru a ţine aceste stele pe orbită. Apoi am comparat această masă cu separaţiile date de efectul de lentilă pe care l-am observat cu ajutorul telescopului Hubble, iar rezultatul a fost ceea ce prezice teoria relativităţii generale cu 9% precizie. Este cel mai precis test extrasolar al relativităţii generale de până acum”, a conchis Collett.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Teoria relativităţii a lui Einstein poate fi dată peste cap de o nouă cercetare
Ce spune Teoria Relativităţii a lui Einstein despre zborul spaţial interstelar?