„Ne simţim foarte norocoşi că am văzut obiectul cu ajutorul datelor de calitate, ceea ce ne ajută să stabilim precis masa găurii negre şi să înţelegem natura evenimentului spectaculos”, a precizat Dacheng Lin, conducătorul studiului. „Cercetările anterioare, inclusiv munca noastră, a dus la observarea evenimentelor similare, dar au fost surprinse ori prea târziu, ori la distanţă prea mare”.
În studiul lor, publicat recent în Nature Astronomy, cercetătorii au folosit imaginistică de satelit pentru a detecta semnele de activitate. Au găsit impulsuri puternice de radiaţii cu mai multe lungimi de undă care provoneau de la marginea unei galaxii îndepărtate. Luminozitatea impulsurilor a dispărut în timp aşa cum se aştepta de la un eveniment de devorare a unei stele de o gaură neagră. În acest caz, steaua a început să fie distrusă în 2003 iar radiaţia rezultată a scăzut în intensitate pe parcursul următorului deceniu. Distribuţia fotonilor emişi depinde de masa găurii negre. Acest tip de date oferă una dintre foarte puţinele metode bune de a cântări o gaură neagră, scrie Science Daily.
Oamenii de ştiinţă au folosit un trio de telescoape spaţiale pentru raze X, anume Chandra X-ray Observatory şi Swift Satellite ale NASA şi XMM-Newton al ESA pentru a detecta aceste impulsuri de radiaţie, care i-a ajutat în identificarea IMBH-ului.
„Conform teoriei formării galaxiilor, ne aşteptăm să existe multe găuri negre cu masă intermediară”, a adăugat Lin. „Dar sunt foarte, foarte puţine pe care le cunoaştem, pentru că sunt incredibil de tăcute şi foarte greu de detectat iar exploziile de energie de la interacţiunea cu o stea au loc rar”.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Astronomii au descoperit prima gaură neagră cu masă intermediară
TON 618, cea mai mare gaură neagră descoperită până acum
A fost descoperită cea mai mare gaură neagră observată până acum (VIDEO)